Panorama editorialelor din 14 februarie

Sinuciderea politicii (Cronica română – Grigore Arbore)

Spectacolul sinuciderii politice a persoanelor publice ale caror aventuri judiciare invadeaza în aceste zile prima pagina a cotidianelor a inceput de mai multa vreme, tot în paginile presei. Sistemul intereselor transversale, generator de impunitate mai ales în ‘regimurile de tranzitie’, le-a parut a fi unor actori de pe marea scena atat de consolidat, incat s-au autoconvins ca desi recita un text improvizat, el nu poate avea, indiferent de variatii, decat finaluri fericite. La randul lor, partidele au decis ca în loc sa se scuture de balast, sa faca o severa evaluare a actiunilor liderilor, este mai nimerit sa asiste la dezamagirea electoratului, la dezorientarea acestuia, la indepartarea lui de ideologii, programe electorale, de opinia calauzelor etice. Intre timp, indicatorii economici nu corespund asteptarilor; vocile evidentiate în tabela dezechilibrului balantei import-export indica o tara care nu mai produce nici macar bunurile esentiale conectabile la disponibilitatile teritoriului; imbunatatirea infrastructurilor bate pasul pe loc; politica energetica este carenta; planificarea urbana este lasata în Capitala pe mana domnului Gigi Becali (si în provincie pe mana semenilor sai) care, în plus, se ocupa cu mai mult succes decat Guvernul, de asigurarea unui adapost pentru sinistrati. Şi ne oprim aici.

VIP-uri sau DIP-uri? (Realitatea românească – Mugur Cosmin)

(…) Fiscului nici nu-i este greu să-şi faca o idee despre banii negri ai cantaretilor. Pai, de ce mai completam fisele alea fiscale în fiecare an? Pentru ca cineva, un inspector, ceva, sa faca confruntarea intre ce scrie omul în fisa lui, adica ce zice el ca a castigat într-un an şi care este realitatea de pe teren. Simplu, nu? Adica, sa se duca domnii inspectori ai ANAF şi sa vada cate vile au mai crescut prin curtile manelistilor, ce masini de lux si-au mai ‘tras’, prin ce zone exotice spun ei ca si-au mai facut concediile şi sa evalueze toate astea, sa le transforme în ce moneda vor şi sa le compare cu fisele fiscale. Sa vedem atunci pe unde scot camasa sutele de VIP-uri. Multi vor deveni cu siguranta DIP-uri.

La ei, ca şi la noi (Libertatea – Mihai Valentin Neagu)

Pentru linistea spiritului lui Teo Peter şi pentru demnitatea noastra naţionala, ar trebui sa le dam americanilor un exemplu despre felul în care trebuie sa functioneze justitia. Preşedintele Băsescu ar trebui, în primul rand, sa ceara Parlamentului sa modifice legislatia de asemenea maniera incat ucigasii de pe sosele sa fie pedepsiti drastic în Romania. De abia atunci vom putea sa stam cu fruntea sus şi sa aratam acuzator cu degetul. Altfel, şi americanii şi altii ca ei ne vor rade în nas mirati şi ne vor intreba: ‘Noi am musamalizat cazul. Dar voi nu faceti la fel?’.

De ce trebuie vândute şi Romgaz, şi CEC, şi Poşta (Ziarul financiar – Sorin Pâslaru)

Rezultatul muncii nu contează, contează că am stat opt ore la serviciu şi sunt acoperit de hârtii. Satisfacţia clientului nu contează, contează dacă am bifat sarcinile din fişa postului. Asta e regula în companiile de stat şi în administraţie. De parcă atunci când un copil refuză o mâncare o mamă îi poate spune: să-ţi fie de bine, eu mi-am făcut treaba, mănâncă ce ţi-am dat. Dar de ce funcţionarul se comportă altfel acasă şi altfel la serviciu? Pentru că veniturile sale nu depind în mod corespunzător de iniţiativa şi de diligenţa personală. Din cauza asta trebuie privatizată şi Poşta, şi CEC, şi Romgaz, şi ce companii mai deţine statul român în ţara asta. Idei de genul trebuie să ne păstrăm securitatea energetică, statul trebuie să mai aibă măcar o bancă, că altfel politica de creditare va fi controlată de străini sunt poveşti.

Dragostea şi suferinţa copilului din noi (7 plus)

Acest minunat copil interior ne dăruieşte energia de a reuşi în viaţă, de a schimba percepţiile noastre eronate despre ea, bucuria de a trăi şi compasiunea pentru copilul ascuns în fiecare fiinţă. Înţelegând suferinţele părinţilor noştri (uneori deloc evidente în vieţile lor exterioare, dar percepute de către copilul din noi), vom redobândi bucuria de a trăi, capacitatea de a avea compasiune, înţelegere, toleranţă şi blândeţe chiar în relaţiile noastre cele mai dificile.

Autor : Alic MÎRZA, Amos News