Sarbatori romanesti – Echinocţiul de toamnă


In calendarul popular, la echinoctiu (23 septembrie – atunci cand ziua este egala cu noaptea si se face trecerea de la vara spre iarna) este celebrata ziua mortii si renasterii Zeitei Mama, ocrotitoarea pamantului si a tot ce are viata.

Biserica crestina a pastrat aceasta sarbatoare, schimbandu-i insa oarecum semnificatiile. Zeita Mama a fost inlocuita cu Sfanta Maria sau Maica Domnului (numita in popor si Maica Precista). Ziua de 15 august pomeneste moartea Maicii Domnului (in credinta veche fiind similara cu destramarea timpului si a spatiului), pentru ca la 8 septembrie sa fie sarbatorita Nasterea Maicii Domnului (innoirea intregii lumi).

Prima mare sarbatoare religioasa din anul bisericesc, care începe la 1 Septembrie, este Nasterea Maicii Domnului, numita în popor si Sfânta Maria Mica – 8 Septembrie – pentru a fi deosebita de Adormirea Maicii Domnului, de la 15 August, sau Sfânta Maria Mare. Nasterea Maicii Domnului este o sarbatoare comuna atât Bisericii Ortodoxe, cât si celei Catolice si Greco-Catolice.

Nu intamplator, activitatile din aceasta perioada au ca scop pregatirea pentru anotimpul rece. Pasarile migratoare, in special randunelele, pleaca in stoluri spre regiunile mai calde, iar insectele si reptilele se ascund in pamant. Este timpul propice observatiilor meteorologice si astronomice, in functie de care, odinioara, se stabilea calendarul activitatilor agricole.

Incepand de acum se agata palariile in cui si se scot de la naftalina caciulile. Se culeg plante bune de leac, dar si vita-de-vie. Iar pentru ca este timpul innoirilor, se organizeaza targurile, locul unde se fac schimburi de produse, si nuntile (de altfel, sezonul nuntilor incepe in ziua de 16 august si se sfarseste la 14 noiembrie).

Povestea populara a Nasterii Maicii Domnului ii are ca personaje principale pe Ioachim si Ana. Aflati la o varsta inaintata, ei s-au rugat fierbinte la Dumnezeu sa le dea un copil. Dar rugamintile nu le-au fost ascultate si nici jertfele nu erau primite. S-au tot gandit cum sa capete increderea lui Dumnezeu si in cele din urma au avut amandoi acelasi vis.

Fiecare trebuia sa plece la cate o manastire si acolo sa posteasca si sa se roage timp de 40 de zile. Asa au si facut, unul plecand spre apus si celalalt spre rasarit. Intr-una din zile, in timp ce Ana citea dintr-o carte sfanta, intre paginile cartii a coborat o frunza neobisnuita, ce avea un parfum deosebit de placut.

Mai mult decat atat, ea nu semana cu nici una dintre frunzele aflate in pomi manastirii. Se spune ca in clipa aceea Ana a inteles ca este un semn de la Dumnezeu si ca va avea un copil, care va purta numele Maria.

Trimite prin:



Articol din sectiunea: Cultura
Etichete: , , ,

Adauga comentariul tau


Va rugam sa comentati doar subiectul articolului. Responsabilitatea juridica pentru comentariu revine in
exclusivitate autorului, acesta isi va asuma eventualele daune in cazul unor actiuni legale.

Despre autor

  Stiri din Bacau: Sarbatori romanesti – Echinocţiul de toamnă