Restituire, Ion Burdujoc

Ion Burdujoc, 1936-1976, un maestru al picturii bacauane cazut la datorie. Odata ce rostesti numele lui in mijlocul reprezentantilor proveniti din vechea orinduire, produci rumoare, capete plecate, tacere, fuga… Exista in Bacau o vina colectiva a unei tragice intimplari in lumea artistica, finalizata cu moartea artistului in mod brutal, in inscenarea unor personaje cu legaturi cu vechea securitate.

A fost acuzat in cadrul emisiunii TV REFLECTOR, in 1976, ca fiind un betiv si un scandalagiu periculos. Se vedeau scenele prelucrate de securitate. Pe scarile blocului, aparatul de filmat se apropia amenintator si provocator de artist, ducind la speculatia morala comunista a gestului sau de aparare. Romania il lua ca exemplu negativ.

La citeva zile avea sa moara suspect, dupa o sedinta cu suspensii in camerele securitatii. Se vorbeste chiar de o masina frigorifica ce l-a adus acasa. Astfel a plecat dintre nou un mare maestru. Vina lui era faptul ca iubea cu adevarat libertatea, arta, oamenii, viata. Dar cea mai mare vina o avea pentru ca infiintase UAP Bacau, alaturi de un alt artist, eliminat si el ulterior din UAP.

Era perioada cind securitatea infiintase modulul de supraveghere din cultura. Noii veniti in clubul colaboratorilor culturali erau impiedicati de acest mic amanunt. Asupra lui Burdujoc a inceput cu mai multi ani inaintea mortii o presiune psihica zdruncinatoare, mai ales din partea unor artisti noi veniti de pe bancile scolii.

Se pare ca Ion Burdujoc absolvise un institut de trei ani de plastica si nu vestitul Grigorescu din Bucuresti, unde Ciucurencu si Baba incepusera deja reformele art-comuniste. Au folosit pina si acest ingrat amanunt. Trebuie tinut cont ca evenimentele se intimplau in vechiul Bacau, in imaginea gloduroasa a unei civilizatii ce isi cauta noile limite.

Am fost elevul maestrului timp de trei ani de zile. Am continuat insa sa ne intilnim si in anul urmator, fiind elevul profesorului Constantin Doroftei, un alt vestit grafician, multa vreme la fel de temator si iubitor in ascuns de yoga.

Era vremea cind clasa de pictura a lui Ilie Boca era intesata de personaje ciudate, azi majoritatea mari personalitati in tara si strainatate. Cind unele din aceste personaje treceau pe la scoala, se lasa tacerea. Erau oameni si copii acestora, bine infipti in sistem. Boca a stiut mereu cu cine sa lucreze, spre deosebire de libertinul in spiritualitate Ion Burdujoc.

Uneori maestrul Burdujoc imi vorbea ascuns si in soapta despre presiunile pe care unii din colegi le faceau asupra lui si familiei sale. Era dezorientat si nu stia ce sa mai faca. Avea patru fetite, initial locuia in cadrul Scolii, avea si o sotie ce pleca deseori perioade lungi din familie. La toate acestea se adauga greaua viata de artist din acele vremuri. Nu stia si nici nu voia sa se descurce in sensul tradarii idealului artistic.

Pentru ca era incomod, a fost eliminat prin mijloace brutale. Abia dupa multi ani a aparut o pictura modesta in Muzeul de Arta Bacau, cu numele sau in chenar negru.

In urma sa au ramas putine lucrari, in special de grafica. A fost un adevarat profesor. Dincolo de tainele picturii, ne invata mesajul sufletesc pe care pictura trebuie sa o posede. Lucrarile si invataturile sale aveau suflare Dumnezeeasca. Ii placea sa colinde uneori cu elevii mai in virsta berariile vechiului Bacau. Picta cu o forta incarcata de informatie plastica fara egal.

Munca lui de profesor avea sa se piarda in totalitate. Elevii lui au fost scosi din viata artistica a timpului. Accidental am expus si eu in doua-trei rinduri. Printre putinii plasticieni ramasi in viata de creatie am fost eu si Viorica Cocioiu. Se pare ca am ramas singurul in masura sa restitui crimpeie din viata acestui maestru bacauan. Nimeni din jur nu prea mai vrea sa ii rosteasca numele, doar citiva muzeografi mai tineri, ce nu cunosc sirul evenimentelor.

Asadar Ion Burdujoc este cu adevarat unul din titanii culturii locale. Viata lui a fost data pentru libertatea de creatie.
Dupa el a inceput dezastrul. Bacauanii urmau indicatiile artistice comuniste. Pina si astazi acest val comunist mentine in Bacau un mediu cultural ce interzice bacauanilor neinregimentati sa expuna in galeriile oficiale locale.

Odata cu pieirea mea, va muri si libertatea de manifestare artistica. Bacaul va fi minuit de un cerc restrins aparut la indicatiile pretioase ale vechii securitati. Suntem in Europa, cu o cultura manevrata politic.

Ramin dator maestrului meu, cazut pentru libertatea creatiei, aici la picioarele unui Bacovia ratacit in noroi.

Gheorghe Parascan

De cind ma stiu am incercat sa fac ceva pentru Bacau si Bacauani! Din nefericire peste 99 la suta din reusite au fost pe un fond de ignoranta a autoritatilor locale. Desi am luat numeroase premii in inventica, cercetare stiintifica si arta, avind expozitii in Statele Unite, reprezentind Romania si Israelul, la manifestarile dedicate Holocaustului, la Chicago si Washington, autoritatile bacauane, nu numai ca nu m-au sprijinit in nici un demers creator, dar nici macar nu imi permite sa particip la expozitiile de grup, sau individuale din Galeriile de arta locale! Ca si mine sunt multi bacauani, aruncati la cosul istoriei de niste autoritati ignorante si straine de visele si putintele bacauanilor.

6 comentarii la „Restituire, Ion Burdujoc

  • marți, 10-11-09 la 9:04
    Permalink

    nu am cunoscut artistul, dar am avut norocul sa cunosc familia artistului, si stiti cum e cu familiile celor disparuti dintre noi, mai devreme decat ar trebui. nu cunosc faptul ca ar fi fost supus unor presiuni politice, dar ceea ce stiu este faptul ca acea familie a trebuit sa renunte la apartamentul pe care i-l aveau pentru a putea supravetui. asta a fost recunostinta statului pentru un maestru si familia sa.

    Răspunde
    • joi, 08-11-18 la 18:40
      Permalink

      Buna ziua domnule Constantin,

      Mai aveti ceva detalii despre familia pictorului? Fratele sau ar vrea sa intre in contact cu fosta sotie sau cu o fiica. Daca aveti ceva detalii scrieti-mi pe 6abi.maxim@gmail.com
      Multumesc

      Răspunde
  • vineri, 26-02-10 la 9:48
    Permalink

    Am fost eleva marelui pictor ION BURDUJOC domnule Parascan aveti dreptate .Va pot spune ca eu am plecat din scoala cu o mare trauma .In anul 1970 am ,,adunat,,
    mai multe lucrari si la indemnul profesorului nostru drag am incercat sa cautam o camera unde sa pot expune lucrarile mele.Am cautat fara succes vreo cateva saptamini in sir .Pana la urma tatal meu a intrebat la Casa Armatei (el fiind militar)am gasit acolo un spatiu foarte generos pe care domnul colonel
    Zaharia -Dumnezeu sa-l odihneasca l-a dat cu mare bunavointa. Am expus .Profesorul cu mare bucurie a anuntat ziarul ,,Steagul Rosu,, dar de acolo nu a venit nimeni, probabil domnul BOCA ILIE s-a ocupat indeaproape si nu spun ca ar fi avut ceva cu mine ,dar tot timpul se credea mai talentat ,,mai sus ,, decat profesorul nostru ,( stim ca nu era asa) . Nu am avut pe nimeni la securitate, se stie secaturile sunt si azi acolo unde au fost si pe vremea lui Ceausescu.Asa ca expozitia mea personala nu a fost vazuta decat de soldati si de cadrele militare, care intrau acolo(camera, era o sala de sedinte).
    Lucrarile mele au ramas acolo ,nu a ,,deranjat,, pe nimeni si intr-una din zile am fost anuntata de catre domnul colonel sa merg pana la Casa Armatei .
    Acolo ma astepta un ofiter de la studioul de arta al Casei Centrale a Armatei din Bucuresti care mi-a vazut lucrarile si m-a intrebat daca vreau sa expun acolo o
    lucrare .
    Cum sa nu , i-am dat 4 lucrari si pentru ca i-a fost greu sa aleaga le-a luat pe toate. Am fost si eu la vernisaj (a fost o expozitie de grup cu lucrarile pictorilor amatori din cadrul armatei ).
    Am reusit sa ies din Bacau fara sa stie nimeni…
    Despre profesorul nostru stiu foarte multe…si acum parca il aud spunand incet (cand ma indruma la vreo lucrare) :,,NU STIU CE SA MAI FAC ,ASTIA NU MAI INCAP DE MINE ,,
    Profesorul nostru a terminat Institutul de arte ,,Ion Andreescu,, din Cluj la clasa profesorului Petre Abrudan .
    Pacat de bunatatea si finetea lui ,a avut o viata zbuciumata a avut o sotie care nu l-a inteles , a fost batut asa cum stiau secaturile securitatii ,,sa nu lase urme ,, (in zona ficatului).
    Eu am mai lucrat sporadic m-am retras, am lucrat mai mult tapiserie unicat, cu acul (nu goblen).Am in jur de 250 lucrari pe diferite suporturi.Am vrut sa expun dar nu am stiut unde ,am intrebat la Fondul Plastic dar acolo este o mafie greu de desfacut asa ca …
    asta e…
    Acum pe 2 martie 2010 profesorul nostru are 34 de ani de cand nu-si mai deranjeaza dusmanii.Poate in tot acest timp acestia au fost multumiti…
    DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA SUFLETUL!

    Răspunde
  • vineri, 11-05-12 la 13:04
    Permalink

    Am fost elev al Prof.Ioan Burdujoc.Am absolvit cursurile de pictura in anul 1975,cu un an inaintea trecerii in nefiinta a celui care a reusit sa ridice la rang de virtute, rezistenta psihica dovedita in lupta solitara dusa impotriva nucleelor fostei securitati,infiltrata si in frumoasa noastra scoala de pe Karl Marx.Lupta de anihilare a artistului Ioan Burdujoc nu sa desfasurat pe taramul artei,si culmea ironiei sortii,a fost condusa de persoane pe care le vedeam zilnic pe holurile scolii,persoane care au acces in functii de conducere ale uniunii.VOI PASTRA VESNIC O AMINTIRE CURATA A ACESTUI MARE ARTIST CARE A FOST IOAN BURDUJOC !

    Răspunde
  • joi, 22-03-18 la 2:38
    Permalink

    Din spusele artistului Hreamata Constantin retin ca mi-a zis ca de la Ion Burdujoc a invata sa picteze , nu a putut sau nu a vrut sa-mi spuna mai multe. Respect

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.