Caracatiţoiul
Cercetătorii au stabilit că lighioana care îşi poate schimba cel mai al dracului culoarea nu este cameleonul, aşa cum mulţi ar fi tentaţi să creadă, ci caracatiţa. Mai precis, masculul, caracatiţoiul adică. Atunci cînd se află în călduri şi vrea să atragă vreo femelă îşi poate schimba culoarea în verde, portocaliu sau violet sau poate realiza chiar şi o combinaţie cu aceste culori.
Există la ora actuală pe scena politică românească un anumit partid, cu dimensiuni de buzunar, care a adoptat exact acest gen de comportament şi care, în funcţie de unele interese de moment, în special ale liderului său, în ultimii patru ani şi-a schimbat de vreo patru- cinci ori culoarea (cred că nici liderii săi nu mai ştiu cîte metamorfoze de acest fel au avut loc, de fapt, cu adevărat), ba chiar, cînd aceste interese au impus-o nu a ezitat să amestece aceste culori, precum caracatiţoiul aflat în călduri.
În permanenţă, a încercat să joace rolul musculiţei care se aşează cînd pe un taler, cînd pe celălalt al unei balanţe aflate într-un echilibru destul de precar, reuşind astfel să o încline de o parte sau de alta şi căutînd, bineînţeles, să scoată maximum de profit din această situaţie.
Rolul de minge de ping- pong şi l-a asumat cel mai vădit la ultimele alegeri, atunci cînd, deşi a reuşit să intre în parlament în alianţă cu PSD-ul, după anunţarea rezultatelor şi, evident, după negocieri la sînge, a sărit rapid în barca Alianţei.
Şi, deşi în mai toate sondajele de opinie nu înregistrează mai mult de 1% din opţiunile electoratului, iar de unul singur nu ar fi intrat în parlament în vecii vecilor, prin această manevră a reuşit să obţină un post de viceprimar şi portofoliul unui important minister.
Ultima dată liderul acestui partid a ieşit la rampă la sfîrşitul săptămînii trecute, cînd, în termeni dintre cei mai duri, a atacat atît pe preşedintele Băsescu, cît şi Partidul Democrat, în ansamblul său.
Dacă PD-ul a fost acuzat că a pornit la racolare de membri de pe la alte partide, dar, mai cu seamă, din rîndurile acestui minipartid, Traian Băsescu este învinuit, pe faţă, nici mai mult, nici mai puţin decît de… iliesciism!
Că viceprimarul care face parte din rîndurile acestui partid a fost un pic chemat să dea cu subsemnatul pe la Parchet, treacă- meargă, dar faptul că preşedintele şi-a permis să afirme că anumite trusturi de presă susţin unele grupuri de interese (întîmplător, liderul acestui partid este patronul unui asemenea trust) a fost deja prea mult.
Ca o consecinţă directă a acestui fapt a venit şi afirmaţia conform căreia, deocamdată nu au ce se face, şi vor rămîne în Alianţă pînă la integrarea în Uniunea Europeană, după care se consideră liberi de orice angajament. Adică un fel de frăţie cu dracul, pînă se trece puntea. Rămîne de văzut cum vor mai evolua lucrurile după ce puntea va fi trecută.
Cît despre caracatiţoi, aceeaşi cercetători au mai stabilit că, după ce acesta îşi îndeplineşte scopul propus, revine la culoarea sa iniţială. Una cenuşie şi spălăcită. Urîtă adică.
Sursa: Iulian BOURCEANU, Ceahlaul