Un nou Armaghedon „Sorin Ovidiu Vantu”?

Începând cu data de 12.11.2003, Vîntu a fost ajutat în mod deliberat, sistematic şi profund ilegal de către unele organe judiciare (cel puţin cu complicitate tacită a conducerii PÎÎCSJ şi Tribunalului Bucureşti) să nu fie arestat.

Pentru a nu fi trimis în judecată şi în cauza FNI, s-a realizat destrămarea echiei de anchetatori. Coordonatorul echipei, procuror şef adjunct secţie Ovidius Păun, a fost eliberat din funcţie fără niciun fel de motiv; postul procurorului şef birou Luminiţa Şega a fost desfiinţat etc.

Referitor la interceptările din data de 16.10.2003, între Vîntu şi Nicolăescu Teodor – martor, la sfârşitul lunii octombrie 2003, organele de urmărire penală, s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracţiunilor de favorizare a infractorului şi fals intelectual faţă de ofiţeri SRI din cadrul UM 0232. Aceşti ofiţeri, pentru a-l ajuta pe infractor, au falsificat rezultatul discuţiilor.

Această malversaţiune a permis Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să comunice, în februarie 2005, la solicitarea presei, în mod mincinos şi fraudulos, că în evidenţele acestuia nu se află niciun dosar penal cu un astfel de obiect.

Dosarul nr. 654/P/2003, a fost înaintat Tribunalului Bucureşti, unde a fost înregistrat sub nr. 5653/2003 şi repartizat judecătorului Cristian Jipa, poate cel mai corupt şi incompetent judecător al acestei ţări, personaj al cărui trecut infracţional este de notorietate în sistem.

Acest judecător corupt şi incompetent, prin încheierea cu acelaşi număr din 27.07.2004, pentru a-l ajuta pe cel mai mare hoţ din România a dispus, netemeinic şi nelegal, disjungerea cauzei, pe motivul confruntării lui Vîntu cu inculpatul Tişler Gabriel.

Malversaţiune de la un capăt la altul. Judecătorul Jipa s-a făcut că nu vede că Tişler Gabriel decedase încă din cursul urmăririi penale, certificatul de deces aflându-se anexat la dosarul cauzei.

Cum era normal şi legal, prim procurorul adjunct Iulia Ciolcă a declarat recurs, la această soluţei delirantă. Dar după numai trei zile acesta a fost retras fără nicio motivare din dispoziţia conducerii PÎCCSJ, aspect fără precedent.

De ochii lumii a fost declanşată o acţiune disciplinară de către CSM, dar nimeni nu a aflat rezultatul acesteia şi nici nu avea cum să se finalizeze aşa zisa cercetare din moment ce unul dintre actorii principali ai acestei operaţiuni (procurorul general) este membru de drept al CSM.

Disjungerea instanţei a fost înregistrată la Secţia de urmărire penală şi criminalistică, unde prin „bunăvoinţa” procurorului şef adjunct secţie Nicolae Andrei – a cărui menţinere în funcţie se bazează pe un flux permanent de mită către superiorii săi, şi a procurorului Francisc Hirşman (evreu de origine, susţinut de serviciile secrete, a fost folosit pentru a-l cosmetiza pe Vîntu şi în cauza BRS), a fost ţinută pe loc un an şi jumătate (în această perioadă nu s-a efectuat niciun act de urmărire penală în cauză), până la schimbarea din funcţie a primului. Acestuia i-a încetat mandatul pe 01.12.2005, iar dosarul a fost declinat la DNA. Însă şi aici totul este sub controlul infractorului printr-unul dintre oamenii puşi de el cu ajutorul lui Daniel Morar, şi el unul din oamenii susţinuţi tot de Vîntu.