Vasile Şoşu – fostă glorie a fotbalului băcăuan, uitat de toţi
La varsta de 15 ani, pe Vasile Şoşu l-a vazut Constantin Anghelache, antrenor al juniorilor echipei Dinamo Bacau. Se juca in curtea Scolii Generale Nr. 8 si era genial. Jongla cu mingea ca si cum se nascuse pentru asta. L-a convocat de urgenta la stadion si l-a instalat ca si mijlocas al echipei. „Eram mic, slabanog si nimeni nu banuia cam cat de repede ajung cu mingea in poarta adversă„, isi aminteste fostul fotbalist.
Inca de la primul meci cu Academic Sofia in Cupa Balcanica, Şoşu a inscris golul care a ramas mult timp de pomina in randul microbistilor. Tot la varsta de 15 ani a fost convocat la lotul national de tineret si i-a avut colegi pe Cămătaru, Lung, Tilihoi, Cârţu. „Trebuia sa te imbraci frumos, sa te porti frumos. Noi eram niste marlani. Bucurestiul ni se parea strainatate. Eu nu stiam decat sa joc fotbal. Atat.”
La Bacau, juca alaturi de glorii ale fotbalului băcăuan si national: Cărpuci, Chitaru, Lunca, Botez, Andrieş, Elisei, Solomon, Panait, Riugiubei, Dembrovschi, Kiss, Băluţă şi Aristică Ghiţă (portar).
„Eram mijlocaş. Eram un prăpădit mic. Secretul meu consta insă in incapatanarea de a nu accepta infrangerea. Alergam pana imi ieseau ochii si tot ajungea mingea la mine . Cand ajungea, era clar ca o trimit in poarta adversa. Ma ovationau suporterii dinainte. Se striga golul fara sa fie inca marcat„.
Vasile Şoşu povesteşte cum erau aranjate meciurile asa incat Steaua si Dinamo sa cada alternativ pe locul I. „Se aranjau meciuri. Cu antrenorii sau cu jucatorii. Eu eram cinstit. Nu puteam face una ca asta.”
A jucat fotbal doar 11 ani, timp in care a dat tot ce-a putut. A facut spectacol, a muncit pe teren in chip draconic si n-a conceput pierderea. Ghinionul a venit la un meci cu Targovişte. Hagiu, mijlocaşul echipei adverse, l-a accidentat grav. O facuse cu intentie. Nimeni nu crezuse cat e de grav si strigau „Ridica-te ca n-ai nimic”. In realitate se intamplase ceva ce il va tine departe de teren, pe Vasile Şoşu si asta pentru totdeauna: dubla fractura de menisc. „Nimeni nu m-a cautat in spital. Hagiu n-a intrebat de starea sanatatii mele si de atunci am fost scos in afara terenului cu totul„.
Terminase intre timp Institutul de Educatie Fizica si Sport. S-a bucurat de facilitatile oferite de club: un apartament, o masina, serviciu la stat si deplasari. A fost in strainatate de nenumarate ori dar niciodata nu s-a gandit sa ramana acolo. „Imi iubeam tara si mama prea mult. Altii au ramas, eu nu-s omul care sa stea printre straini„.
Astazi
Vasile Şoşu, la 56 de ani, a ramas singur in urma divortului. A pierdut apartamentul si toate economiile au ramas sotiei. Este pensionat pe caz de boala si traieste din cateva sute de lei. „Ma mai ajuta fiica mea in vârstă de 26 de ani. Imi ia hainele la spalat si imi da bani uneori. Stie ca ma descurc greu„. A ramas sa locuiasca in casa parinteasca dar are conditii grele de trai.
Parerile fostului fotbalist despre fotbalul romanesc actual m-au facut sa cred ca am auzit cea mai buna analiza a sportului rege: „Daca as fi azi antrenor si ar trebui sa fac azi echipa, n-as avea ce sa aleg. Jucatorii sunt dupa bani si joaca fara suflet. Aici sta pacatul fotbalului romanesc. Talent putin dar pretentii financiare mari. Sa recunoastem: fotbalul adevarat s-a oprit la Hagi.”
L-am intrebat daca l-a cautat cineva vreodata, daca s-a reunit echipa Dinamo Bacau, macar de dragul vremurilor frumoase. „Nimeni nu m-a cautat niciodata si nici eu n-am mai trecut pe la stadion„. E pacat ca fostele glorii sunt date uitarii si sunt sterse din cartea de onoare a sportului, ca si cum n-ar fi existat niciodata.
Foarte frumos reportaju dar iti vine sa plangi cand tineretul din ziua de azi merge numai prin cluburi cafenele altele cand putem face ceva cu tara asta ( cu tot )
Uf!Mi-au dat lacrimile citind acest reportaj…Am varsta lui Sosu…am crescut odata cu el…cu ei…acei fotbalisti minunati care ne faceau sa traim momente fericite…veneam la stadion cu cateva ore inainte de inceperea meciului…care era un spectacol!Castigam…ne bucuram…pierdeam…ne impacam cu gandul caci au fost mai buni….acum…nu ai la ce sa te uiti..E EPOCA BANILOR…si iata ca din cauza lor…suntem singuri, tristi si traim doar din amintiri…
Capul sus SOSULICA!Noi cei de varsta ta nu te-am uitat…nici pe tine nici pe ceilalti…ramaneti in sufletul nostru, sunteti parte din tineretea noastra,vom disparea odata cu amintirile…dar cine stie…poate in alta viata…VOM FI DIN NOU FERICITI PRIN FOTBAL!Sanatate si numai de bine!
E bine ca lumea isi aminteste de el.
Eu cunosteam fotbalul din Bacau intre aqnii 1960-1964
Erau Publik, Gram, Ciripoi, Dragoi, Lazar, Ghita
Daca cineva tine minte, scrietimi
Si eu sant Vatavu
Eram tanar la Bacau intre 1958-1964 cand am plecat din Romania
Mergeam in fiecare saptamana la stadion sa vad pe Dinamo Bacau
Erau Ghita, Gross, Yosef Lazar, Cincu, Nemes, ciripoi, Dragoi,
Vatafu, Publik, Gram
Pana azi tin minte scoruri la meciuri:” pierdut 6-0 la Brasov
dar si golul lui Gram de la mijlocul terenului
Eu am azi 66 de ani si locuesc in Israel
…In articol, sunt cateva inadvertente. Fotbalistul care l-a scos definitiv din fotbal pe V.Sosu (au existat,insa, cateva incercari de revenire- esuate…) a fost AGIU (nu Hagiu). Nu se puncteaza exact nici traiectoria profesionala a fostul fotbalist (poate, pentru a dramatiza subiectul). Vasile SOSU este MAESTRU AL SPORTULUI si absolventul Facultatii de Educatie Fizica Bacau (a fost coleg de an cu un fost mare handbalist bacauan, Stefan Deacu). Dupa 1989, a avut cateva functii administrative in cadrul clubului si a prestat, ca antrenor, la Centrul de juniori al Selenei. A fost concediat de Dumitru Sechelariu (aceeasi soarta o avusese si Ion Mangeac, alta glorie locala…). Dupa o scurta perioada de inactivitate, a intrat in invatamant, fiind profesor la mai multe scoli rurale. Actualmente, este pensionar. Cei care ii cunosc, cu adevarat, cariera de jucator il apreciaza si acum la justa lui valoare profesionala (si intelectuala…, Vasile Sosu fiind o persoana extrem de lucida si documentata; amintirile sale din deplasarile cu echipa, de dinainte de 1989, in Albania, Siria, Germania Federala, China…vor aparea in foileton, in Revista „Sportul Bacauan”, incepand cu luna iunie, a.c.)
Maaama! È fostul meu antrenor, cand am vazut poza mi s-au umezit ochii…pacat de el , a fost un mare fotbalist si un mare antrenor!, respect!
Domnule L. P. cat a fost Șoșu in viata nu l-ati cautat si nu i-a nimeni niciun interviu. Acum c-a murit, imi vorbiti din arhivele ziarelor.
Ce v-a oprit sa-l cautati si sa-l intrebati de sanatate? Lui i-ar fi placut, vă asigur.