Tineretul, incotro?
N-am intalnit pe nimeni la aceasta varsta (optima) preocupat sa-si gaseasca jumatatea de care sa se lege toata viata cu dragostea aceea binecuvantata de Dumnezeu, piatră de temelie pentru intemeierea, construirea si dainuirea unei familii. Relatiile el-ea, daca exista, au drept scop „trairea vietii”, fapt pentru care cuplul „este impreuna” si experimenteaza un concubinaj pentru a se cunoaste… Fara obligatii, fara angajamente.
Ceea ce Dumnezeu nu a unit, omul si dracul sunt liberi sa desfaca. Si desfac, mai devreme sau mai tarziu, lasand rani sufletesti care nu se vindeca sau se vindeca greu. Dar si aici, cel mai iscusit si mai generos doctor tot Dumnezeu ramane, numai ca trebuie mers la cabinetul acestuia…
Cum se autocaracterizeaza „generatia tranzitiei”? Perfectionista, ambitioasa, team spirit oriented, rezistenta la stress, la munca sub presiune, open minded, constienta de valoarea si drepturile sale etc. etc.
Dupa o saptamana de lucru, fara stress si presiune, au ramas cativa: cei rabdatori, calmi, cu simtul responsabilitatii, cei care-si evalueaza realist atuurile si limitele, dispusi sa-si modeleze si sa-si disciplineze personalitatea in ambianta unui loc de munca.
Munca nu l-a creat pe om, pentru ca nu este Dumnezeu, si nici nu-l elibereaza (Arbeit macht nicht frei!) dar este un lucru verificat ca orienarea dupa iluzii, fofilatul si lenea ucid si mintea si sufletul si trupul.
Multe din „creiere” intentioneaza si vor migra spre vest sau estul extrem cu un geamantan de iluzii. Intr-o dictatura globala a profitului (de dragul profitului) companiile multinationale, transnationale si … nationale lucreaza cu cifre si nu cu oameni (si acestia redusi la numere cu mai multe cifre).
Oamenii sunt niste resurse alaturi de celelalte resurse financiare, materiale, informationale etc. Mass-media noastra ne prezinta sporadic cazuri de succes, dar nu spune nimic despre sutele sau miile de catarge pe care le-au spart sau pe cale de a le sparge, vanturile, valurile…
Cu diplome in buzunar (fie ele si de la renumite universitati straine) „creierele”, in asteptarea sau in cautarea sansei, accepta provizoriu (C’est le provisoire qui dure, spun francezii) sa ambaleze si sa distribuie marfa, sa aiba grija de copii si de animalele de companie, sa culeaga capsuni, sa faca telesales, sa se zbata pentru salvarea planetei in vreun ONG, daca mai marii Noii (Dez)Ordini Mondiale catadicsesc sa-i arunce ONG-ului cateva firimituri financiare, etc. etc.
Dupa „generatia tranzitiei” urmeaza „generatia integrarii”, cu si mai multe drepturi, cu si mai multe asteptari. Ministerul Educatiei si Cercetarii tot coboara stachetele si elevilor li se pare ca sunt din ce in ce mai sus… Si MEC si elevii vor fi multumiti cand „generatia tranzitiei” va ajunge sa conduca Ministerul.
Viitor de aur tara noastra are…
Nicuşor Gliga, Altermedia.info