Panorama editorialelor din 22 februarie

O afacere pe nedrept uitată de luptătorii anticorupţie (Bună ziua, Braşov – Octavian Andronic)

Nici până astăzi nu se ştie cu precizie ce s-a întâmplat cu comisionul cipriot. Pentru că de încasat l-a încasat cineva, doar acesta era şi rostul minusculei companii care a mijlocit tranzacţia. Se ştie însă că odată cu vânzarea Romtelecom, pentru un preţ incredibil de mic faţă de acela al altor operatori estici, culmea, după o infuzie masivă de capital, de la stat, pentru modernizare, costurile abonamentelor şi convorbirilor telefonice au crescut spectaculos, în timp ce managementul noii companii s-a dezvoltat încredibil (de la unul – la 60 de directori!). Se mai ştie că odată cu tranzacţia s-a desfiinţat Ministerul Telecomunicaţiilor nu pentru că n-ar mai fi avut obiect al muncii, ci fiindcă fostul ministru îşi îndeplinesc misiunea.

Direcţia: anticorupţie! (Ultima oră – Ion Marin)

Nu se putea o denumire mai proprie pentru institutia care se ocupa de corupţie: directie. Conotatia nu este doar pozitiva. şi inainte (de ’89), cele mai temute institutii erau ‘directii’, Directia a V-a ramânând una dintre cele mai mediatizate, imediat dupa marele deranj, ca sa nu mai vorbim de ‘a sasea’, numita şi de ‘politie politica’. Este, prin urmare, inca un argument pentru cei ce-l acuza pe Traian Băsescu de nostalgii securiste şi de aspiratii totalitariste. Adevarul este insa ca pâna acum a navigat destul de maiestru (mester cârmaciul, de meserie) printre vâltoarea Scylla (PNL) şi ‘stânca’ Charibda (PSD), reusind nu doar sa depaseasca cele doua obstacole, dar sa le şi bage bine la apa. Aducându-i in grup la Templul Anticorupţiei, parchet, departament, directie, mâine, poimâine ‘sectie’, din spatele Cismigiului, ‘unul de-al meu, altul de-al tau’ (vorba sa fie), unul albastru, altul portocaliu, pâna la urma a inceput lumea sa-l creada, mai ales ca toti cei dusi de la urma s-au apucat sa urle ca sunt mânati acolo de insusi Băsescu! Ar trebui daca, intr-adevar, el tine hatul in mâna, sa le mai scada ceva din eventualii ani de puscarie pentru propaganda electorala pe care i-o fac la greu.

Se sparie gândul… (Realitatea românească – Constantin Mihul)

Agitatia care a cuprins in ultima vreme viata noastra politica este perceputa şi interpretata felurit, in functie de interesele celor implicati. Cei care fac carare spre Procuratura nu contenesc in a-si clama inocenta şi ‘jocurile politice marsave’ ale celor care rascolesc, cu rea-vointa, tot felul de afaceri cat se poate de oneste. Cei care au luat decizia demararii unei ample actiuni de igienizare, in vederea spalarii unei parti a pacatelor legate de corupţie, declara, la randul lor, ca nu este vorba despre nici un joc politic şi ca toate masurile luate pentru anchetarea unor personalitati de prim rang ale vietii politice şi economice, in frunte cu preşedintele Camerei Deputatilor, au la baza fapte de corupţie care pot fi probate.

Catedrala Mituirii Neamului (Cotidianul – Cristian Pătrăşconiu)

(…) in conditiile in care pentru BOR şi pentru liderii acesteia mesajele de solidaritate sint exceptionale şi se produc in situatii exceptionale, nu normale, pentru situatii normale, nu cumva Catedrala Mintuirii Neamului e, in fond, un gest de mituire a neamului? Nu e, mai degraba, o modalitatea de a ‘cumpara“ indulgente? De ce BOR vrea, ca şi comunistii, mintuirea neamului, a unei entitati supraindividuale, şi ignora omul, oamenii? Sa inventariem doar unul dintre posibilele raspunsuri, adevarate şi amare. Catedrala Mintuirii Neamului e expresia unui esec, nu a unui succes: e mai usor sa cladesti un simbol decit o comunitate vie. Un simbol care seamana mult – ca poveste de intemeiere – cu oribila şi la fel de costisitoarea Casa a Poporului. Un fel de teapa monumentala – ca şi aceea a lui Ghildus -, construita in numele unei politici de incordare a muschilor ortodocsi, in care adevarul despre ortodoxia romana este intepat, ocolit, partial anulat.

Micul Paris, marele şantier (Adevărul – Val Vâlcu)

Videanu a hotărât să taie noi bulevarde, să continue proiectul Basarab şi să amenajeze mai multe parcări. Publicul n-a fost consultat. În esenţă, nici n-ar avea alternative, dar dacă nu se obţine sprijinul oamenilor, e greu de dus la bun sfârşit treaba. Urmează o perioadă în care nervii cetăţenilor vor fi întinşi la maximum. Nu-i uşor să locuieşti doi ani pe un şantier. În Centrul Istoric s-a blocat circulaţia şi nu s-a renovat nimic. Avem certitudinea că situaţia nu se va repeta, la scara întregii Capitale? Băsescu a obţinut sprijin popular în războiul tarabelor, fiindcă a ieşit în stradă să explice care e rostul demolării. Dacă Videanu rămâne în birou, în stradă or să iasă bucureştenii, să protesteze. Nici nu-i greu, cât timp lumea o să meargă pe jos, la serviciu.

‘Din surse judiciare’ (Azi – Valentin Stănilă)

(…) prin publicarea de fapte şi date (poate unele reale) într-o manieră tendenţioasă, prin omisiuni şi colaje, cu concluzia oferită din start, cu comentarii virulente de tip inchizitorial, se încalcă asemenea prevederi constituţionale cum sunt egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, egalitatea şanselor, asigurarea integrităţii fizice şi psihice, siguranţa personală, dreptul la apărare, respectarea şi ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi private, libertatea de exprimare, respectarea demnităţii, onoarei, a dreptului la propria imagine.