„LUPTĂ ÎN JURUL UNUI STEAG”, de Nicolae Grigorescu – 170 ani de la naştere

Joi, 15 mai, se împlinesc 170 de ani de la naşterea lui Nicolae Grigorescu, fondatorul picturii romane moderne si primul pictor român de notorietate europeană, căruia, e interesant să amintim, împaratul Napolean al III-lea i-a cumpărat tabloul O glastră cu flori (1868) şi Ion Ghica a plătit pentru Ţiganca de la Ghergani ( în 1872), cel mai mare preţ plătit până atunci pentru o pictură românească.

Un om blând, modest si solitar, preocupat să-i bucure pe ceilalţi prin arta lui – aceasta este imaginea pictorului în memoria celor care l-au cunoscut.

Opera lui numără peste 300 de lucrări, ultima – Întoarcere de la bâlci – rămânând neterminată pe şevaletul său din atelierul de la Câmpina.

Avea 69 de ani când a murit cu regretul că ar fi putut să ofere mai mult din talentul lui, dacă ar fi fost ajutat : „Regret timpul preţios ce am pierdut. Dacă statul mi-ar fi făcut măcar un modest atelier acum câţiva ani, când abia aveam cu ce trăi, dar când eram în putere, câte pânze de valoare pentru neamul nostru n-aş fi făcut… Aşa, a trebuit să fac, cum puteam, pânze pe o sută -două de lei. Şi am pierdut un timp nepreţuit, cu care nu mă voi mai întalni“.

Cu o formaţie în care recunoaştem filonul tradiţiior picturii murale, de care se apropie în primii ani ai tinereţii, şi, deopotrivă, experienţele impresioniştilor, Nicolae Grigorescu se manifestă, în diverse genuri, cu o autoritate al cărui ecou se va prelungi în secolul al XX-lea, chiar şi după dispariţia pictorului.

Ca de obicei, Secţia de Artă a Bibliotecii Judeţene „C. Sturdza” omagiază personalităţile importante din domeniul artei, scoţând în evidenţă prin intermediul evenimentului organizat, un anumit aspect al operei celui omagiat. Iniţial am fost tentaţi să organizăm expoziţia „N. Grigorescu – pictor al naturii”, dar ne-am oprit, totuşi, la expoziţia „LUPTĂ ÎN JURUL UNUI STEAG” ( fără nici o conotaţie cu campania electorală!…) şi am dedicat-o acelei părţi a vieţii pictorului petrecută pe front, în calitate de reporter artistic şi în care a asistat la toate etapele campaniei, cu excepţia celei din urmă, culminând cu atacul de la Smârdan, căruia îi va închina totuşi marea sa compoziţie, terminata in 1885.

Cea mai cunoscută dintre operele inspirate artistului de războiul independenţei nu este dealtfel, cu excepţia unor detalii admirabile, si cea mai reprezentativă.

În cele câteva pânze şi în sutele de desene executate sub impresia imediată a frontului, el atinge însă una din culmile cele mai înalte ale artei sale. Mândria de a descoperi eroismul celor mulţi şi umili, de care s-a simţit întotdeauna atât de aproape, mila nesfârşită în faţa suferinţei şi a morţii, deschid în sufletul artistului noi izvoare ale sensibilităţii.

Pictorul Nicolae Grigorescu găseşte în realitatea tragică a războiului prilejul unei experienţe unice care, alături de excepţionalul său dar de observaţie ne arată adevărata imagine a războiului. Mărturie stau tablourile: Ambulanţă pe front, Trecerea Dunării la Corabia, Sentinela în marginea taberei, Dorobanţi în tranşee, Luptă în jurul unui steag,Convoi de prizonieri etc.

Încheiem această succintă prezentare a lui N.Grigorescu, cel care întruneşte într-un înalt grad toate calităţile care disting pe un maestru al picturii din vremea sa, amintind ca în 1899 a fost primul artist plastic care a devenit membru al Academiei Romane.

Lui Nichita Stănescu i s-a cerut să compună o poezie scurtă, dar emblematică pentru România, iar Nichita a spus:
Eminescu,
Enescu,
Grigorescu”.

Un omagiu sublim, grăitor, al poetului şi al nostru, cei care îl omagiem!

ANA CHISCOP,
Secţia de Artă