Intrarea Maicii Domnului in Biserica, prima sarbatoare religioasa din Postul Craciunului
Astazi, in calendarul crestin ortodox este pomenita Intrarea Maicii Domnului in Biserica. In plin post al Craciunului, se da dezlegare la peste.
Manastirea Baimac este singura din judetul Bacau care isi serbeaza astazi hramul: „Intrarea Maicii Domnului in Biserica”.
Aceasta este una dintre cele patru sarbatori mari inchinate Maicii Domnului, alaturi de Nasterea Maicii Domnului, Bunavestire si Adormirea Maicii Domnului.
Numita in popor si Vovidenia sau Odovenia, Intrarea Maicii Domnului in Biserica este serbata la 21 noiembrie, in amintirea zilei in care, dupa traditie, Sfintii Ioachim si Ana au adus pe fiica lor, Maria, in virsta de trei ani, la templu, unde a ramas pina la virsta de 14 sau 15 ani, ca una care, inca inainte de nastere, fusese destinata Domnului de catre parintii ei.
Aceasta zi este prima din Postul Craciunului in care se da dezlegare la peste.
Intrarea Maicii Domnului in Biserica este cea mai noua dintre sarbatorile Maicii Domnului si este de origine ierusalimiteana. A luat nastere in secolul al VI-lea. La 20 noiembrie 543, imparatul Iustinian a zidit la Ierusalim, linga ruinele templului evreiesc, o biserica inchinata Sfintei Fecioare care, spre deosebire de una mai veche, a fost numita biserica Sfinta Maria „cea noua”.
Conform obiceiului, a doua zi dupa sfintire, adica la 21 noiembrie, a inceput sa fie serbat hramul (patronul) bisericii, adica insasi Sfinta Fecioara, serbarea fiind inchinata aducerii ei la templu. Era generalizata in tot Orientul inainte de secolul VII.
Spre sfirsitul secolului VIII, Sfintul Andrei Criteanul a asistat la aceasta sarbatoare in Ierusalim. In acelasi secol, Sfintii Gherman I si Tarasie, patriarhi ai Constantinopolului, au tinut cuvintari la aceasta sarbatoare.
In Apus, ea fost introdusa sporadic, prin influenta manastirilor grecesti din Italia, mai intii in Anglia (sec. XI), apoi in Franta, intii la Avignon, la 1371 (la propunerea facuta papei Grigorie XI de catre cancelarul Filip de Mezieres, fost ambasador papal in insula Cipru). Generalizarea ei in intreaga biserica Romano-Catolica se datoreste papei Sixt IV, la 1472. Suprimata de papa Pius V, a fost reintrodusa definitiv de papa Sixt V, la 1585.