În grădina lui Ion, toate păsările mor

Nu, nu e un articol pe teme politice ori sociale, ci o „glosă” despre soarta păsăretului pîndit pe toate apele curgătoare şi stătătoare de la noi şi de aiurea, pentru a i se lua „probe”, analizate la Londra, unde s-a mutat creierul Inchiziţiei sanitar-veterinare în luptă dreaptă cu gripa aviară.

[…] Descoperind virusul fatal, omul mai pune un stigmat pe natură; nimeni nu va mai putea privi şi admira o pasăre în „sălbăticia” ei sau în cutare peisaj domestic, fără să se împartă între compasiunea pentru bietele înaripate, pîndite de H5N1, şi frica pentru sine: dacă îşi mută monstrul „tulpina” şi vine la tine? Pentru că de mutanţi nu ducem lipsă; s-au… mutat şi ei din filmele horror în (i)realitatea imediată.

Copil, sufeream pentru raţele cărora – credeam – le îngheaţă labele în apa rece a toamnelor friguroase. Acum, privind de departe cum zburdă pe luciul lacului, mă îngheaţă gîndul că bucuria le va fi scurtă şi va sfîrşi cum e mai rău. Astfel, pe lîngă atîtea pericole, cultura omului mai descoperă unul în natura cu care este în conflict declarat de la origini pînă în prezent.

Ce ne facem cu literatura, însă? Cum mai citim pe Eminescu, de pildă, cel din Somnoroase păsărele, Cu penetul ca sideful, Între păsări, Antropomorfism, Lacul, Peste vîrfuri…, Codru şi salon, Lebăda? Cu mefienţă?

Să ne (re)amintim, pe scurt:
„Cu penetul ca sideful/ Stăluceşte-o porumbiţă,/ Cu căpşorul sub aripă/ Adormită sub o viţă./ Şi tăcere e afară./ Luminează aer, stele./ Mută-i noaptea – numai rîul/ Se frămîntă-n pietricele” (Cu penetul ca sideful);

sau:
„Cînd printre valuri ce saltă/ Pe baltă/ În ritm uşor,/ Lebăda albă cu-aripile-n vînturi/ În cînturi/ Se leagănă-n dor;/ Aripile-i albe în apa cea caldă/ Le scaldă,/ Din ele bătînd,/ Şi-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde/ Le-ntinde:/ O barcă de vînt” (Lebăda).

Oricum, porumbiţa, lebăda, somnoroasele păsărele, găinile şi cocoşii, rîndunelele şi tot păsăretul eminescian s-au salvat în istoria literaturii; imună la virusul H5N1, ca şi la ceilalţi viruşi răspîndiţi de infecţioşii mutanţi contemporani.

Autor: Ioan HOLBAN, Revista Ateneu


Articol preluat cu permisiune, toate drepturile rezervate autorului.
© Ateneu, revista de cultura fondata in 1927
de George Bacovia si Grigore Tabacaru.
Serie noua editata de Consiliul Judetean Bacau.

Revista Ateneu

Autor: Revista Ateneu


Articol preluat cu permisiune, toate drepturile rezervate autorului. Ateneu, revista de cultura fondata in 1927 de George Bacovia si Grigore Tabacaru. Serie noua editata de Consiliul Judetean Bacau.

One thought on “În grădina lui Ion, toate păsările mor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.