Europo, venim! Heimatfabrik
Ceea ce aţi citit e o traducere din prospectul explicativ al expoziţiei „Heimatfabrik – producţia de patrie” – pe care am văzut-o în localitatea Morat – cantonul Fribourg.
Precizez că satul Morat e locul unde, în ultimul război din Ţara Cantoanelor, la 22 iunie1476, Carol cel Viteaz al Franţei a luat bătaie şi Elveţia şi-a cucerit, pentru totdeauna, independenţa şi neutralitatea. (Fără nici o legătură cu asta, peste o lună în acelaşi an, Ştefan cel Mare era înfrînt la Războieni de armatele lui Mahomed al II-lea.)
Ţăranca grasă şi frumoasă plecată dintr-un sat de lîngă Bacău îşi dezveleşte într-un zîmbet caninii din tablă galbenă povestind despre fiică-sa, doctoriţa, care s-a făcut om la cules de struguri şi la spălat pe jos în Europa.
Mai spune că ar fi avut şi acum unghiile pline de pămînt şi călcîiele crăpate dacă nu s-ar fi rupt de ţara asta nenorocită. Moldoveanca e plină de ghiuluri şi poartă o cruce de aur cît o palmă care-i bălăngăne între ţîţe. O să mai vină ea înapoi, la găinile ei, la porcul ei, la discoteca privatizată de la căminul cultural, la casa ei nouă cu termopane ?
Ha,ha,ha, la ce m-aş întoarce? Nu mai am pe nimeni. Bărbatu-meu e în Grecia, fata la Paris, nepoţii prin Anglia. Toţi sunt arenjaţi. Maşini, case, bani…
Aici? Băsescu ăsta sau cine-o putea, să dea o bombă atomică, să cureţe locul. Scape cine-o putea şi-o avea noroc de la Dumnezeu. O să fie pustiu o vreme, da’ o să se populeze din nou, că ţara-i frumoasă şi bogată.
Domnule Manescu…nu gasesc un cuvant mai bun decat…FELICITARI.
Articolul ce l-ati scris pe 7 decembrie m-a facut sa imi amintesc de multe persoane ce se afla in situatia ce a-ti descris-o. Se intorc in tara, au bani si in adancul sufletului ar vrea sa ramana aici dar…le e mai comod sa plece inapoi si sa se victimizeze sustinand ca trebuie sa traiasca printre straini pentru a avea o viatza decenta. Ar putea insa sta aici, in tara, in patria in care s-au format si in care isi au radacinile, isi au amintirile (prima zi de scoala, prima prajitura, primul sanius, prima dragoste, poate si primul salar)…Dar, aici trebuie sa munceasca mult mai mult (pentru ca tara se dezvolta odata cu ei (nu le-o ia inainte), prin ei) si asta nu e usor.
Ii vedem razand pe astfel de oameni dar…privind cu atentie vedem ca nu e rasul lor, nu e o bucurie adevarata faptul ca vor pleca iar…si iar…si iar..
Am vazut o groaza de persoane care in strainatate curata nevoile unor oameni suferinzi imobilizati la pat, iar cand vin in tara refuza sa mearga 4 ore pe zi sa ajute un batran sa se gospodareasca. E trist! As avea mai multe de spus dar, la aceasta ora nu am capacitatea de a sintetiza optim ceea ce vreau sa transmit si exista riscul sa denaturez ideea.
Imi spunea cineva care a citit articolul dumneavostra ca in ziua de azi e un curaj sa fii patriot. Dumneavostra ce credeti?