EUGENIA DUMITRAŞCU – artist plastic valoros, născut pe meleaguri băcăuane

Născută pe meleagurile noastre (com. Traian, jud. Bacău, la 26 iulie 1931 – m. 26 august, 2003), Eugenia Dumitraşcu s-a stabilit la Timişoara la începutul anului 1957, împreună cu o întreagă generaţie de tineri absolvenţi ai Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca.

Prezenţa sa de aproape patru decenii în peste 30 de expoziţii personale, în saloane oficiale, în expoziţii jubiliare şi colective din ţară şi de peste hotare, realizarea unor lucrări de artă monumental decorative, realizarea unor ilustraţii şi coperte de carte, la care se adaugă fructuoasa activitate pedagogică desfăşurată la Facultatea de Desen a Universităţii Timişoara – sunt jaloanele afirmării şi confirmării Eugeniei Dumitraşcu printre artiştii reprezentativi ai mişcării plastice contemporane.

Biografia operei Eugeniei Dumitraşcu dezvăluie o mare diversitate de teme, de viziuni şi de moduri de tratare ce conturează portretul unui artist complex, de rară disponibilitate şi bogăţie interioară. Pe parcursul lungului traseu creativ al artistei, pictorul a purtat mereu un dialog profund cu desenatorul, vocaţia pentru culoare afirmându-se tenace. Portretele sunt pătrunzătoare ca investigaţie psihologică, învăluite într-o atmosferă lirică, iar peisajele cu case vechi şi ctitorii bucovinene sunt echivalenţe plastice ale unor stări poetice bacoviene. La Eugenia Dumitraşcu grafica şi pictura sunt solidare, se pun în valoare reciproc, într-o strânsă complementaritate a elementului intelectual (linia) şi a celui senzorial (culoarea).

Forţa poetică a ilustraţiilor sale de carte (un memorabil Rilke de pildă), şi calitatea liniei, au ca rezultat desprinderea acestei arte de ornamentica decorativă, făcând-o mai spirituală. Afinitatea cu textele ilustrate învederează o specială sensibilitate literară şi o mare mobilitate intelectuală, scoţând in evidenţă ataşamentul faţă de motiv, de temă, şi autoimplicare. Drept urmare, frapează forţa şi vitalitatea imaginii.

În activitatea de ilustrator a Eugeniei Dumitraşcu, personajele se individualizează, capătă personalitate, se impun pe pagină. Este o remarcabilă adecvare între text şi ilustrare ce relevă pasiunea artistei în lupta imaginii cu forma. Eugenia Dumitraşcu are capacitatea de a portretiza, ea fiind o poetă a culorilor calde care îl împrietenesc pe lector cu poemul, cu povestirea, cu basmul sau chiar cu obiectul: cartea. Drept urmare, percepţia şi ideea textului îşi găsesc satisfacţie imediată în actul desenului, ilustrării.

În octombrie 2006 Biblioteca Judeţeană „C. Sturdza” a reuşit, cu ajutorul doamnei Crina Ifrim, să organizeze o bogată expoziţie comemorativă când s-a lansat şi albumul monografic „Eugenia Dumitraşcu. Pictura între exuberanţă şi rigoare” de Constantin Prut . Documentare şi aparat critic: Crina ifrim.

Intr-un interviu din timpul vieţii, artista a ţinut să sublinieze: „Reţineţi, îmi displace poetizarea activităţii noastre [ a pictorilor, s.n.] ca şi a personalităţii artistului”.

Noi nu poetizam, dar ca instituţie de cultură, încercăm să scoatem în evidenţă tot ce este valoros şi, prin gesturi în puterea noastră, de exemplu această expoziţie de documente (monografii, cărţi ilustrate, portrete, grafică) de la Secţia de Artă, închinată memoriei Eugeniei Dumitraşcu, să aducem un omagiu unui artist valoros care a plecat dintre noi acum 5 ani.

Chiscop Ana
Secţia de Artă
22 aug. 2008

4 comentarii la „EUGENIA DUMITRAŞCU – artist plastic valoros, născut pe meleaguri băcăuane

  • vineri, 21-11-08 la 10:09
    Permalink

    Buna ziua!
    Printr-o legatura de familie, am cunoscut-o personal pe Eugenia Dumitraşcu, născuta pe meleagurile noastre. Am vizitat şi i-am admirat arta aproape de sufletul meu dar si, intr-o expoziţie la Piatra Neamţ.
    Culori calde si reci o combinaţie specială care iti incita interesul intr-o maniera usor agresiva. O persona speciala din viata mea Marioara Mardare, are o colecţie deosebita.
    Din intmplare am descoperit -omagiul închinat E.D.- un argument pentru a colinda librăriile in cautarea culorilor Ei.

    Cu admiraţie,
    Maia

    Răspunde
  • vineri, 20-08-10 la 13:04
    Permalink

    Delia , a fost o mare artista , o prietena de zi cu zi , ne-am impartasit emotiile , dorintele , viata , desi nu-i cunosteam decat vag pe Crina , Marioara , Vetuta , Mircea, Traian , Cristina , stiam aproape totul despre ei , erau familia ei , erau familia mea.
    Astazi la 7 ani de la disparitie imi amintesc de una din ultimile noastre convorbiri telefonice , ne desparteau 2000 km , ea era sleita de boala ,in pat , seara la 22 , si cu glas soptit imi spunea ” Nico , de fiecare data cand vei privi luna plina ,asa cum este in seara asta . sa te gandesti la mine , eu voi face la fel.

    Nu este noapte cu luna in care sa nu ma gandesc la Delia.

    Răspunde
  • vineri, 20-08-10 la 19:51
    Permalink

    A fost,deşi scurtă vreme,profesoara mea;a fost o viaţă ,prietena mea,am avut nenumărate dialoguri,experienţe,pasiuni comune…Mi-au rămas amintirile şi o lungă serie de portrete personale…din rame mă privesc două femei,curajoase,pasionate…Aceea înzestrată cu inteligenţă,cultură şi metodă,nu mai este aici,lângă noi.În interviul acela spunea că nu aprobă „poetizarea”activităţii de artist,sau a personalităţii acestuia,dar ,cu plecarea ei ,cu dispariţia -atelierului-,chiar împietând,vă pot spune că a murit toată poezia ,aici în oraşul nostru …frumos.

    Răspunde
  • luni, 05-12-11 la 13:38
    Permalink

    Abia anul trecut am aflat despre pierderea Deliei…, nu pot sa ma exprim bine, incerc doar sa spun: sa odihneasca in pace ! Trei ani de zile a fost Mentor, Om, Prieten pentru mine !

    Răspunde

Dă-i un răspuns lui Nicoleta Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.