Duminica Floriilor

Sărbătoarea Floriilor ne aduce aminte de intrarea triumfală a lui Iisus în orasul Ierusalim. Este sărbătorită în fiecare an cu o săptămână înainte de Paste şi se mai numeşte Duminica Stâlpărilor.

După învierea minunată a lui Lazăr, căpeteniile iudeilor au luat hotărârea să-l omoare pe Iisus cu primul prilej care li se va ivi. Arhiereii şi fariseii, spune Sf.Ap. Ioan, „dăduseră poruncă, că dacă va şti cineva unde este, să dea de veste ca să-L prindă”(Ioan 11;57). Această hotărâre nu este surprinzătoare deoarece ei îşi vedeau puterea şi influenţa subminate („dacă Îl lăsăm aşa toţi vor crede în El…” Ioan 11;48). Cel care ia hotărârea cum să fie rezolvată această problemă este arhiereul Caiafa: „mai de folos ne este să moară un om pentru popor, decât să piară întreg neamul.”(Ioan 11;50). Pentru că era arhiereu, Caiafa, prin cuvintele sale, a proorocit scopul jertfei lui Iisus – salvarea neamului omenesc.

După ce Iisus se întoarce din cetatea Efraim la prietenul său Lazăr, ia hotărârea să meargă la Ierusalim. Pe drumul spre Ierusalim, lângă muntele Măslinilor, Mântuitorul îi trimite pe doi dintre ucenicii săi să îi aducă din sat un mânz de asin pe care nu a mai stat nimeni. Aceştia l-au găsit, după cum a spus Învăţătorul lor: „Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată…”(Luca 19;30).

Pentru a-şi arăta preţuirea pe care o aveau pentru Iisus, oamenii aşterneau în calea lui ramuri, şi chiar hainele lor strigând: „Osana[1]!Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! …Osana, Fiul lui David!”
Vestea venirii lui Iisus în Ierusalim s-a întins foarte repede, datorită faimei sale şi a minunii extraordinare pe care o înfăptuise în urmă cu câteva zile şi care îi pusese pe jar pe mai-marii iudeilor: „Toată cetatea s-a cutremurat…” (Matei 21;10-11)

Evident această primire i-a întărâtat şi mai rău pe sinedrişti care, supăraţi îl apostrofează pe Iisus zicânduI: „Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii.” Dar El le răspunde: „Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga!” (Luca 20;39-40) Acest episod se repetă în templu când copii îi adresează aceleaşi urale, spre disperarea arhiereilor si cărturarilor. (Matei 21;15-16).

Următorul lucru inedit pe care îl săvârşeşte Hristos este alungarea neguţătorilor care pângăreau templul lui Dumnezeu: „Casa mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!” (Matei 21;12-13). Înlăturând această cutumă, arhiereii şi cărturarii îşi văd ameninţate acum, după putere şi poziţia, şi veniturile, de loc neglijabile.

După alungarea „tâlharilor” din templu, Iisus a săvârşit o serie de minuni vindecând oameni orbi şi schiopi. În tot acest timp, arhiereii şi cărturarii unelteau fără succes să-L prindă pe Iisus: „Arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L piardă. Şi nu găseau ce să-I facă, deoarece tot poporul se ţinea după El, ascultându-L.” (Luca 19;47-48)

DICTIONAR AL N.T. – de Ioan Mircea
[1] Osana- cuvânt aramaic ce înseamnă ajută-ne, miluieste-ne. Ei credeau că Iisus e Mesia, Care trebuia să vină ca urmas si fiu al lui David si să întemeieze pe pământ împărătia lui Israel; de aceea îl aclamau ca pe un împărat pământesc/lumesc.