Criză? Vremuri grele?

Paradox curat! Să auzi vorbindu-se-n jurul tău numai de lipsuri, sărăcie, şomaj, datorii şi-n acelaşi timp să nu găseşti loc în parcările hypermarket-urilor oricât te-ai învârti, să stai la cozi interminabile sprijinit de coş că te rup tălpile de aşteptare şi nervi hăcuiţi, în mall-uri să nu găseşti o masă liberă la cafenele iar la restaurante să-ţi facă un chelner semne disperate că acuşi ajunge şi la tine după ce serveşte celelalte mese. “E full, ce să fac?”

Nu suna pentru rezervare de Revelion pe 10 decembrie că-ţi închide recepţionera telefonul în nas dar nu înainte să-ţi reproşeze că nu ai simţul măsurii: rezervările s-au făcut în primele zile ale lunii decembrie! Să n-ai şanse nici la o masă cărată de pe terasă şi pusă lângă orchestră. S-au dat şi alea.

Aşa-ţi trebuie! Cin’ ţi-a spus ţie că Dubai-ul e în Emiratele Arabe, în deşert? Iaca îl găseşti pe situat la confluenţa râurilor Siret cu Bistriţa.

Dolănescu a greşit locaţiile când ne cânta nazal “M-am născut lângă Carpaţi/ La poale de munte”. Varianta corectă ar fi fost: ” Am făcut ochi în deşert/ Într-o oază lucie/ Bogăţia mi-o măsor/În baril şi uncie”