Bancul zilei – Politica e o c–-…

Ce se întâmplă azi în viaţa politică a României e de-a scârba, nici de râs, nici de zâmbit.
Asta-mi aminteşte de o întâmplare din copilărie, pe vremea când, de-a valma, unchi, mătuşi, veri şi veroşoare locuiam în aceeaşi casă şi-n aceeaşi curte. Una dintre surorile tatei, singura din familie care era membră de partid, o tipă cam supărăcioasă, hipersensibilă şi rea de gură ameninţa pe cei care îndrăzneau să o supere cu Te reclam la partid!… Auzeam lucrul acesta de cel puţin zece ori pe zi… În mintea mea de copil, vedeam partidul ca pe un nene mare, puternic, cu un băţ în mână care făcea dreptate celor năpăstuiţi şi nedreptăţiţi…
Aşa se face că, într-una din zile, mă iau la ceartă, la bătaie cu fratele meu, îmi trage ăla un şut în fund, eu mă dezechilibrez, cad şi-mi sparg capul. Mă ridic de jos şi, aşa plină de sânge pe faţă cum eram, încep să strig la el că-l reclam la partid pentru ceea ce mi-a făcut… Din casă m-a auzit mama ameninţând şi, înainte să mă spele de sângele care-mi curgea din rană, mi-a tras câteva vergi peste fund de şi acum le simt usturimea, strigând la mine: Politica-i o c–-, înţelegi? Tu, înţelegi că politica-i o c–-?
Sigur că nu înţelegeam, aveam doar 4 sau 5 ani, nu mai mult. Dar acum da, înţeleg! Abia acum înţeleg ce-a vrut mama să spună atunci…
Dar nu înţeleg de ce m-a bătut aşa de rău…