Bancul zilei…

Meseria de educatoare este atât de frumoasă! Simţi că dăruiesti atât de mult… Desigur, avantajele sunt nenumărate, iar răsplata mai presus de orice. Iată mai jos un caz real:

Un copil, la gradiniţă, încearcă să-şi încalţe cizmuliţele. Pentru că nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei.

Cu tot trasul şi împinsul, cizmuliţele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reuşit totuşi să-l încalţe, educatoarei i-au apărut broboane de transpiraţie pe frunte. De aceea aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis:

– Doamna, dar sunt puse invers…
Într-adevăr, erau pe picior gresit… Nu a fost cu nimic mai uşor să-i scoată cizmuliţele decât să i le pună, totuşi a reuşit să-şi păstreze calmul până când iar cizmuliţele erau încalţate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia. Însă atunci băieţelul a zis:

– Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!…
In loc sa strige la el:
– De ce nu mi-ai spus?, educatoarea şi-a muşcat buza şi încă o dată s-a chinuit să-l descalţe. Când s-a terminat chinul descălţatului, baieţelul i-a spus:

– Sunt cizmuliţele fratelui meu. Mama mi-a zis să le încalţ pe astea azi.
Acum ea nu mai ştia ce să facă… Să plângă sau să râdă? A reuşit totuşi să strangă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Când, în sfârşit, l-a încălţat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:

– Si acum, unde îţi sunt manuşile? Trebuie să ţi le pun în mâini ca să poţi pleca afară!
Raspunsul?
– Le-am băgat în cizmuliţe ca să nu le pierd…
Meserie frumoasă!…