Sâmbăta lui Lazăr

Sâmbata lui Lazăr este o sărbătoare care nu are dată fixă, prin care se celebrează miracolul învierii Dreptului Lazăr din Betania, prieten al lui Iisus şi frate al Martei si Mariei.

Este fixată în sâmbăta săptămânii a sasea din Postul mare şi prefigurează învierea lui Hristos şi învingerea morţii.

Sâmbăta, ziua a şaptea a săptămânii, este cea în care sunt comemoraţi morţii pentru că în această zi Iisus a stat cu trupul în mormânt şi i-a scos din iad pe dreptii Legii celei vechi.

„Învăţătorul este aici şi te cheama” (In.11,28)

„Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie Biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înalţime, bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului.”

Sunt cuvinte pe care le spunem în fiecare an la praznicul Floriilor, respectiv al Intrării Mântuitorului în Ierusalim, precum şi în ziua precedentă, in Sâmbăta lui Lazăr.

Rostind sau cântând aceste cuvinte, ne adresăm Domnului Hristos, Biruitorului morţii, Care l-a înviat din morţi pe Lazăr preînchipuind şi prin aceasta Învierea noastră, a tuturor, învierea cea de obşte şi ne exprimăm bucuria de a-L întâmpina pe Domnul Hristos asemenea pruncilor din Ierusalimul de acum aproximativ două mii de ani.

sursa: crestinortodox.ro