Panorama editorialelor din 14 februarie
Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de marţi, 14 februarie, a cotidianelor centrale:
Beneficiile şi riscurile anticorupţiei (Azi – Octavian Andronic)
Iacobov, ridicându-şi cătuşele şi arătându-le camerelor de luat vederi: ‘Astea sunt ale lui Băsescu!’; Sechelariu, escortat de poliţişti şi clamându-şi inocenţa: ‘Sunt victima lui Băsescu!’; Năstase, denunţând ‘nebunia lupului’ şi dând asigurări că tot ceea ce i se întâmplă vine numai de la fostul său contracandidat din alegeri; Patriciu, explicând doct şi temeinic filiera cercetărilor care se fac în cazul lui şi desenând drumul care duce de la Cotroceni la Parchet şi de aici la Rompetrol. Toate aceste situaţii sunt de natură să inducă în conştiinţa publică un lucru: că la originea tuturor acestor anchete se află un singur om: Traian Băsescu. El este inamicul ‘numărul 1’ al corupţilor sau al potenţialilor corupţi, al marilor infractori, al politicienilor care-şi folosesc calitatea în scop de agoniseală ilicită.
Social-democraţia care-ţi creşte avuţia (România liberă – Nicolae Prelipceanu)
(…) exista mai multe categorii de profesionisti care nu pot sa renunte, sa se opreasca. Acestia sunt: capitalistii – cand isi stopeaza o afacere la nivelul atins sunt ca şi morti; securistii – chiar pensionati, tot în retea raman; membrii bandelor mafiote – tentativa de retragere se soldeaza cu un glonte în cap din partea ‘colegilor’, pentru ca ar putea duce în alta zona secrete care trebuie sa ramana în interior. Din ce categorie sa faca parte politicienii nostri care, dupa ce au agonisit numai ei (plus cateva alte persoane implicate) stiu cum, zece, douazeci de case, blocuri, vile, apartamente, terenuri, mosii, tablouri, bijuterii, continua şi continua şi continua? Intai, ca politicienii acestia sunt, în mod evident, inclinati spre afaceri. Comunismul le-a taiat avanturile, dar i-a şi invatat un lucru foarte pretios pentru ei: daca vrei sa ramai deasupra legii, intra în reteaua mafiota a activistilor de partid sau securistilor. Asta până la 22 decembrie 1989. Dupa, lucrurile s-au schimbat: te numesti, dupa moda democratica, om politic şi efectul e acelasi. Sigur, cei emanati din zona finala a comunismului mai au o ‘calitate’, mai sunt şi membri ai retelei securiste, fie cu grade, fie fără asa ceva. Se vede asta dupa oamenii cu care se inconjoara, vezi cazul Năstase-Priboi.
Reformă fără cuvinte (Adevărul – Val Vâlcu)
‘Pachetul minim garantat’, prevăzut de legea reformei, înseamnă că toţi primesc aceleaşi servicii. Cei care înainte obţineau mai mult vor fi nemulţumiţi, iar ‘pachetul minim’ ar putea stârni proteste publice. Strângerea şurubului în spitale nu va face sindicatele fericite. Opoziţia nu putea rata şansa unei moţiuni de cenzură, nici dacă guvernul îşi asuma legea gravitaţiei. Darmite o lege care, odată trecută, va pune Executivul pe picior de război cu o parte din medici şi cu unii dintre pacienţi! Nu întâmplător, preşedintele Băsescu a cerut explicarea reformei până în cel mai izolat cătun. Fără susţinere politică, legea nu putea trece. Fără susţinerea publicului, nu va putea fi aplicată. Nici nu e nevoie să cadă guvernul la votul cu bile, din Parlament. Pentu crizele din Sănătate au tot căzut guverne, la votul popular.
Grupul de interese politice (Evenimentul zilei – Ovidiu Nahoi)
Lipsit de un electorat care să-l sanctioneze, PC poate recurge la orice arma, poate actiona oricum, se poate imprieteni şi se poate certa cu oricine, în functie de interesul de moment. Ingrijorator este faptul ca Partidul Naţional Liberal, o formatiune de traditie, cu o identitate bine determinata şi cu un electorat numeros şi stabil, accepta sa meagra la remorca lui Dan Voiculescu, în frontul deschis impotriva Palatului Cotroceni. Şi asta fără sa se intrebe: oare jocul acesta duce la izolarea PD şi a lui Băsescu sau, mai curand, la izolarea de propriul electorat, din ce în ce mai putin amator de delicatese politicianiste?