INALTAREA SFINTEI CRUCI / ZIUA CRUCII


În fiecare an, la 14 septembrie, Biserica Ortodoxa sarbatoreste praznicul împaratesc al Înaltarii Sfintei Cruci.

In anul 312 d.Hr., Constantin cel Mare se afla in razboi cu Maxentiu. Inainte de lupta de la Pons Milvius imparatul s-a invrednicit de cercetarea Domnului. El a vazut pe cer semnul luminos al Sfintei Cruci, deasupra soarelui, cu inscriptia intru acest semn vei invinge.

In timpul noptii Hristos i-a aparut in vis, cerandu-i sa insemne cu crucea toate steagurile si scuturile ostasilor sai. Constantin a ascultat porunca Mantuitorului, si astfel toate steagurile au fost insemnate cu crucea si monograma crestina. Ajutat de Dumnezeu, Constantin a biruit.

Acest eveniment a marcat inceputul convertirii celui ce avea sa devina Sfantul Imparat Constantin cel Mare, alaturi de mama sa Elena. Imparateasa-mama Elena a fost trimisa de fiul sau, in urma convertirii acestuia la crestinism, la Ierusalim, pentru a gasi Crucea pe care fusese rastignit Hristos.

Ea a gasit toate cele trei cruci si piroanele, si printr-o minune i s-a descoperit Crucea adevarata: o femeie vaduva, moarta, a fost atinsa de cele trei cruci. Daca la crucile talharilor nu s-a intamplat nimic, Sfanta Cruce a adus femeii invierea.

In fata acestei minuni, imparateasa si toata suita s-au inchinat Sfintei Cruci si au sarutat-o. Poporul fiind nerabdator sa I se inchine, Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, a ridicat Sfanta Cruce deasupra amvonului, si astfel tot poporul a putut-o vedea si slavi. De atunci a inceput sa fie sarbatorita in aceasta zi inaltarea Sfintei Cruci.

Fara Cruce nu exista inviere si mantuire. Ea este unul din cele dintâi simboluri crestine, reprezentând marele mister al credintei: patima si moartea, prin rastignirea Domnului Iisus Hristos. Prin cruce s-a omorât moartea, s-a dezlegat pacatul stramosesc, ni s-a daruit Invierea si am redevenit fiii si mostenitorii lui Dumnezeu. (Rom. 6,3; Gal. 3,27).

Semnul distinctiv al celei de a doua veniri a Domnului este cel al Sfintei Cruci, care se va arata pe cer mai luminoasa decat un fulger. Sfintii Parinti spun ca, o data cu aratarea aceasta, se va insemna Crucea si pe fruntile tuturor dreptilor, dupa cuvantul ingerului Apocalipsei purtator al pecetii Viului Dumnezeu: Nu vatamati pamantul, nici marea, nici copacii, pana ce nu vom pecetlui, pe fruntile lor, pe robii Dumnezeului nostru.

Insemnandu-se cu orice ocazie cu Sfanta Cruce, oamenii arata ca sunt crestini si isi marturisesc credinta in Sfanta Treime si nadejdea ca, prin Crucea lui Hristos, au dobandit mantuirea. Sfântul Ioan Damaschin ne învata ca ne închinam semnului cinstitei si de viata facatoarei cruci, chiar daca este facuta din alta materie decât lemnul. Noi nu cinstim materia, ci semnul, ca simbol al lui Hristos.

Credinciosii ortodocsi rostesc in aceasta zi – si nu numai – o frumoasa rugaciune spre cinstire: Bucura-te, Cruce purtatoare de viata, semnul cel nebiruit al crestinatatii, usa raiului, întarirea credinciosilor, zidul cel dimprejurul Bisericii prin care s’a pierdut si a încetat blestemul, s’a înghitit puterea mortii si ne-am înaltat de pre pamânt la cele ceresti; arma nebiruita împotriva demonilor, marirea mucenicilor, podoaba cuviosilor cu adevarat, limanul mântuirii, ceea ce daruieste lumii mare mila.

La Sfanta Liturghie duminicala, preotul, pregatind Sfanta Impartasanie, rosteste in taina aceasta rugaciune: Invierea lui Hristos vazand, sa ne inchinam Sfantului Domnului Iisus, Unuia Celui fara de pacat. Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si Sfanta inverea Ta o laudam si o marim, ca Tu esti Dumnezeul nostru, afara de Tine pe altul nu stim, numele Tau numim. Veniti toti credinciosii sa ne inchinam Sfintei Invierii lui Hristos, ca iata a venit prin Cruce bucurie la toata lumea. Totdeauna binecuvantand pe Domnul, laudam invierea Lui, ca rastignire rabdand pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Ziua Crucii – este denumirea populară a sărbătorii ortodoxe Înăltarea Sfintei Cruci. În această zi se consideră că pământul, deschis pentru plante, reptile si insecte la Alexii (17 martie), se închide, cele două sărbători populare marcând, în Calendarul Popular, două anotimpuri: vara si iarna. În sudul tării, unde sărbătoarea este numită Cârstovul Viilor, se începe culesul viilor si se bat nucii.

Sursa: AlterMedia



Articol din sectiunea: Cultura
Etichete:

Adauga comentariul tau


Va rugam sa comentati doar subiectul articolului. Responsabilitatea juridica pentru comentariu revine in
exclusivitate autorului, acesta isi va asuma eventualele daune in cazul unor actiuni legale.

Despre autor

  Stiri din Bacau: INALTAREA SFINTEI CRUCI / ZIUA CRUCII