Umor ardelenesc

– Dumneata o sfădeşti pe muierea dumitale?
– De 30 de ani de când ne-am luat laolaltă n-am sfădit-o niciodată.
– Cum se poate?
– Apoi, la început n-am apucat să spun nimica şi acum n-are rost s-o mai întrerup.

Două femei de la munte pe coridoarele tribunalului discută între ele:
– Eu vreau să mă despart de el pentru că uită mereu. Se scoală şi mănâncă, se duce să dea la vite şi iar mănâncă, le adapă şi vine în casă să mănânce şi tot aşa toată ziulica. Eu nu mai pot sta cu el.
– Şi eu vreau să mă despart de el din acelaşi motiv, că-i tot uituc. Cum se trezeşte se dă la mine, se duce să dea la vite şi iar se dă la mine, le adapă şi iar, şi tot aşa, că nu ştiu ce să mă mai fac.
– Ştii ce – zice prima – să facem schimb şi să nu mai pierdem vremea pe aici prin tribunal, că acasă avem tare multe zoale.

Două moaţe discută între ele:
– Bărbatul meu când vine din ţară, cum a fost cu ciubere, vorbeşte de unul singur, vrând să spună tot ce i s-a întâmplat.
– Şi al meu vorbeşte de unul singur, dar el încă nu ştie.

– Nene! Uite, am oprit maşina în pomul ăsta de lângă casa dumitale, vii te rog, să-mi ajuţi?
– Viu dară? Dar vreau să te întreb: cum opreşti maşina când nu găseşti pom în faţă?

– Bade Avrămuţ! Eşti bogat?
– N-am nici o datorie.

– Bade Iuliu, acasă eşti?
– Acasă da!
– Am venit să-mi împrumuţi o roată!
– Atunci nu-s acasă.

O doamnă, în drum spre Scărişoara, oprindu-se în Poiana Horii şi stând de vorbă cu pădurarul pe care a aflat că-l cheamă Horea, l-a întrebat:
– Dacă te cheamă Horea, spune-mi, eşti neam cu Horea acela care s-a răsculat?
– Da.
– Ce fel de neam?
– Ne-am uscat găcile la acelaşi soare.

Ispas, ajuns în faţa doctorului B. din Huedin îi zice:
– Domnu’ doctor, mă doare piciorul stâng.
Doctorul îl cercetează sumar, se uită la desaga lui cam goală şi-i zice:
– Bătrâneţea, măi Ispas.
Moţul, nemulţumit de diagnosticul doctorului îi întoarce vorba:
– Nu cred, domnule doctor! Dacă ar fi bătrâneţea m-ar durea tot aşa şi dreptul.

Un vânător începător şi fricos, ajuns în Dealul Botii, îl întreabă pe Văsălie:
– N-ai văzut urmă proaspătă de urs?
– Ba am văzut, dar vino cu mine să-ţi arăt şi ursul.
Vânătorul încurcat, de teama consecinţelor, îi zice:
– Vreau să văd doar urma.

Ion este amendat cu 50.200 lei pentru că şi-a bătut soţia şi soacra. Intrigat de sumă, întreabă:
– Nu înţeleg de ce trebuie să plătesc banii ăştia?
– Simplu. Suma de 50.000 lei pentru bătaie, iar taxa de 200 lei pentru distracţie.

– Petrişor! V-am explicat că pământul este rotund. Dacă sapi o groapă în curtea şcolii şi tot sapi, tot sapi, unde ajungi?
– La balamuc, domnule profesor.

Soacra şi ginerele:
– Dacă mai vii o singură dată beat nu mai vorbesc cu tine toată viaţa.
– Nu mă ispiti.

– Un poliţai care urmărea de multă vreme un hoţ a reuşit să-i dea de urmă şi în satul Dealul Negru i-a căzut în spate; punându-i pistolul, i-a zis:
– La capătul pistolului se află un mare hoţ.
A primit însă următoarea replică:
– Se poate. Dar la care capăt?

Un tânăr care vizita mereu cele şase baruri din Poieni se duce într-o dimineaţă la doctor în speranţa că-i va da concediu medical. Discută cu acesta:
– Domnule doctor! N-ar fi bine să stau câteva zile în pat?
– Nu-i nevoie, măi Costel. E destul să stai nopţile.

– Mărie! Soţu-to Petruţ, tot jelos fără motiv îi?
– Ba, tu Floare! Acuma i-am creat un motiv.

Citeste bancul zilei