Steagurile bisericești – ce importanță au în ritualurile creștine [P]
O regulă la procesiuni creștine este de a purta steagurile cu însemne creștine. Numite prapuri, acestea au imprimeuri specifice, cu chip de sfinți și mai ales cu acei sfinți patroni ai unui lăcaș de cult. Sunt folosite la înmormântări, la slujba din Vinerea Patimilor, precum și la alte procesiuni. Conform notărilor istorice se pare că astfel de steaguri au fost introduse în cultul creștin încă din perioada lui Constantin cel Mare.
Ce semnificație poartă și de ce sunt necesare?
Simbolic vorbind, steagurile, prapuri si obiecte bisericesti Crilovic aduc aminte despre luptătorii, susținătorii bisericii, despre biruința față de vrăjmașii văzuți și nevăzuți. Steagul este corelat cu simbolul biruinței lui Hristos asupra morții, păcatului și mai ales asupra necuratului.
Steagurile folosite în biserici datează din secolul IV. Pentru că i se arătase lui Constantin pe cer semnul crucii acesta decide să schimbe forma steagului imperial. Folosit ca un scut, acest tip de steag devine în scurt timp de importanţă și în cultul bisericesc. La începuturi, steagul folosit în biserici era realizat din materiale scumpe și brodat cu fir de aur sau argint.
La ora actuală s-a păstrat acest obicei de a folosi steagul la diverse procesiuni. Este realizat de către cei specializați pe nișa croitoriei pentru lăcașe de cult și feţe bisericești. Un producător pe această nișă este Crilovic, cunoscut pentru activitatea sa în domeniu, un brand de renume. Pentru realizarea unor astfel de piese se impune cunoașterea detaliilor, simbolurilor, executarea cu finețe, cu materiale de calitate și mai ales accesorizare, prin broderie aplicată cel mai adesea.
Steagurile sau prapurii sunt parte din clasa de accesorii și sunt realizate din pânză, cu dimensiune de un metru lungime și 60 cm lățime – aceasta este standard, dar la comandă se pot executa prapuri de dimensiuni dorite. Acestea sunt fixate pe un suport din lemn, în formă de T. Steagul este pictat cu Iisus, Maica Domnului, sfinți, icoana hramului bisericii etc.
O altă diferență între trecut și prezent se referă la faptul că acum astfel de accesorii decorative pentru lăcașuri de cult sunt mai accesibile. În trecut însă se regăseau mai cu seamă în marile biserici sau în mănăstiri, nu în orice lăcaș de cult. Potrivit unor documente și însemnări din trecut, prapurii costau destul de mult, poate chiar mai mult decât icoanele, ceea ce făcea ca o astfel de achiziție să fie mai rară. Este se pare și unul din motivele pentru care la funeralii spre exemplu nu se foloseau prapuri precum se întâmplă în prezent – exista tradiția bradului împodobit.
La ora actuală steagurile de acest gen există în mai toate bisericile, depozitate în pronaos sau chiar înșirate, lângă pereții din pronaos, cum se întâmplă în Ardeal, spre exemplu.
Steaguri executate de Crilovic
Realizarea acestor tipuri de steaguri poate fi un bun motiv de a completa și cu alte decorațiuni, acoperăminte pentru biserică. Crilovic spre exemplu execută astfel de lucrări, prapurii având broderie aplicată atât pe față, cât și pe spate, sunt decorați cu franjuri și tiviți cu fir auriu. Sunt realizați din catifea, ce poate avea orice culoare dorită, broderie manual realizată cu model de icoană conform cu preferințele avute.
În completare, broderia include și alte simboluri, cum ar fi viţa de vie, semnul crucii sau însemne binecunoscute. Au de obicei dimensiuni de 130/70 cm. Această flexibilitate în alegere permite așadar ca prapurii să fie aliniați unui decor bisericesc anume, ținând cont de hramul lăcășului de cult și de culoare ce predomină în ceea ce privește și restul acoperămintelor.
Interesant este că deși multe se schimbă, intervin adaptări și influențe de orice fel, când vine vorba de aceste elemente bisericești nu putem spune același lucru. Steagurile de acest fel sunt folosite la procesiuni organizate, atunci când se scot osemintele un sfânt, când se înconjoară biserica cu o icoană sfântă, dar cel mai adesea la procesiunea funerară. Practic conducerea defunctului pe ultimul drum implică fără doar și poate și aceste steaguri.
Ca simbol al biruinței, a luptei împotriva păcatelor, stragurile bisericești sunt un manifest pentru credință. Acestea au valoare simbolică și prin continuitatea existenței. În muzee se pot regăsi spre exemplu și prapuri vechi, cu valoare culturală.