Sărbătoarea de Armindeni – 1 Mai
La 1 Mai românii sărbătoresc “Armindenul”, simbol al vegetaţiei care proteja recoltele şi animalele. În tradiţia populară, acestei zile i se mai spune şi “ziua pelinului” sau “ziua beţivilor” şi semnifică începutul verii.
Armindenul se serbează pentru rodul pământului, ca să nu bată grindina, împotriva dăunătorilor, pentru sănătatea vitelor, vinul bun, oameni sănătoşi, prin petreceri la iarbă verde, unde se mănâncă miel şi caş şi se bea vin roşu cu pelin.
Dimineaţa, pentru sănătate, oamenii se spală pe faţă cu rouă. Tradiţia spune că acum se pun ramuri verzi la porţi, pentru noroc si belşug; la casele cu fete se pun puieţi de mesteceni în faţa porţii.
Armindenul simbolizează vechiul zeu al vegetaţiei care proteja recoltele şi animalele. Cu o zi înainte, se aduce din pădure o ramură verde sau un pom curăţat, iar de 1 Mai se pune în faţa casei, unde se lasă până la seceriş, când se pune în focul cu care se coace pâinea din grâul cel nou.
În această dimineaţă se împodobesc cu ramuri verzi stâlpii porţilor şi caselor, dar şi intrările în adăposturile vitelor, pentru ca oamenii şi animale, deopotrivă, să fie protejaţi de forţele distrugătoare ale spiritelor malefice.
Se spune că în ajunul acestei zile, pentru ca viforul şi grindina să nu se abată asupra satului, femeile nu lucreaza nici în casă, nici pe câmp. În satele din Banat, Armindenul se pune la casele oamenilor harnici şi ale fetelor de măritat.
Creanga verde o aşează feciorii noaptea, fără să fie văzuţi. Cei la casa cărora s-a pus Arminden trebuie să-i caute pe feciorii care l-au pus şi să le dea de băut.
Pentru că în această zi se sărbătoreşte şi “ziua boilor”, aceştia nu se folosesc la muncile câmpului, nerespectarea acestei reguli atrăgând după sine moartea animalelor sau îmbolnăvirea oamenilor.
În ziua de Arminden se organizează petreceri (cu lăutari) la pădure, se frige miel, se bea pelin sau vin roşu, pentru schimbarea sângelui şi apărarea de boli. La întoarcerea în sat, bărbaţii îşi pun liliac sau flori de pelin la pălării.
Sursa: crestinortodox.ro