Revista revistelor culturale din martie 2006: Idei în dialog
Idei în dialog nr.2, februarie 2006
Voi porni abrupt de la ultimul material al revistei, cel semnat de Horia Roman Patapievici: „Popularitatea culturii înalte: un deces profetic”.
Obiectul studiului? Un sondaj de „consum cultural” realizat de Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii. Cum arată România culturală a anului 2005? O spun cifrele, care taie orice speranţă de mai bine: 74% dintre români nu au fost niciodată la cinematograf, 76% la teatru, 88% la operă, 57% la orice spectacol de divertisment, 46% neparticipând niciodată la vreo sărbătoare sau vreun eveniment local. Continuăm? 45% nu au vizitat niciodată vreun muzeu, 1 din 10 români nu are nici o carte în casă, 1 din 4 posedă mai puţin de 50 de cărţi. 9% din populaţie nu poate numi nici un scriitor român în timp ce din literatura universală figura cea mai cunoscută este cea a lui Alexandre Dumas. Eminescu este cunoscut de 19% din cei chestionaţi în condiţiile în care notorietatea lui Brâncuşi este de 0,15%.
Să fie cu adevărat aceasta România de azi? În ce măsură se mai poate vorbi de distincţia dintre cultura maselor şi cultura înaltă?
Traian Ungureanu despre alte anomalii ale lumii arabe: „Jihad şi Ahmadinejad”, o lume ale cărei schimbări periclitează chiar sensul vieţii. Un traseu de la aparenţa normalităţii către certitudinile agresive ale unei „schizofrenii” mondializate.
La capitolul „viaţa literară”, Dan C. Mihăilescu explică în aceeaşi cheie mascat ironică „utopia solidarităţii la intelectualii români”. În partea a doua se ocupă de acelaşi „barometru de consum cultural”, acolo unde îi dau pe deplin dreptate şi mă raliez întrebărilor sale retorice: „Revin la Barometrul CSCDC şi închei întrebând: facem front comun? Cum? Şi cu cine?”
Pentru un ultim popas, mă voi opri la Mircea Platon care ne propune un îndemn la arheologia cunoaşterii: „Cine ne scrie istoria?” Plecând de la cel puţin două direcţii principale de a gândi „mersul istoriei”, Mircea Platon atenţionează asupra noilor tendinţe ale curentului demitizant: „Istoricii români atacă narativismul comunist, mincinos, tot de pe poziţii postmoderne. Încântaţi de curăţenia pe care o fac, nu observă că pesticidul pe care îl întrebuinţează, un produs de sinteză deosebit de puternic, stârpeşte nu numai dăunătorii de partid şi de stat, ci orice fel de altă istoriografie. Când poţi combate minciuna prin adevăr, de ce să alegi să-l combaţi prin minciună? Minciuna comunistă e de combătut prin onestitatea istoriografiei empirice, nu prin sofisma postmodernă”.
Argumentele sunt atent şi inteligent tranşate în favoarea propriei viziuni care este una a tradiţiei bunului simţ şi a interpretărilor necesare şi corect formulate.
Autor: LecTop, Revista Ateneu
Articol preluat cu permisiune, toate drepturile rezervate autorului.
© Ateneu, revista de cultura fondata in 1927
de George Bacovia si Grigore Tabacaru.
Serie noua editata de Consiliul Judetean Bacau.
Gasiti ultimul numar al revistei la chioscurile Rodipet din Bacau.
Pozitia in Catalogul Presei Interne: 4009.
Cititorii din strainatate pot face un abonament la ATENEU prin RODIPET.
romania se intoarce consecvent dar viguros spre propriul neant?
ce sa faci cu oamenii care ‘alcatuiesc’ romania?
eu vad o singura salvare pentru romania. o clasa de oameni puternici si luminati (in fond, care vin de niciunde) si care sa mature de pe fata pamantului o clasa politica infecta care duce romania, iremediabil si iminent spre niciunde de ceva vreme incoace. daca vrem cultura ne trebuie omul orientat cultural care sa orienteze cultural pe cei inferiori si care nu sunt in stare sa decida singuri. n-vem nevoie de parlamentarism si politicianism penibil, grotesc si ineficient care serveste doar din ratiuni superficiale.avem nevoie de o minoritate puternica, de o elita care sa sustina si sa schimbe romania la fata odata pentru totdeauna.