Retrospectiva evenimentelor din 2005

2. Alegerile anticipate sau cum să speriem duşmanii politici
Tema declanşării alegerilor anticipate a fost lansată de preşedintele Traian Băsescu, chiar în ianuarie 2005, într-un interviu acordat cotidianului ‘Adevărul’. Şeful statului ar fi apelat la o astfel de măsură doar pentru a scăpa de ‘soluţia imorală PUR’. În opinia sa Guvernul se afla într-o situaţie dificilă datorită majorităţii parlamentare fragile de la acea dată. În replică, Călin Popescu Tăriceanu declara: ‘Sunt de acord cu declaraţiile preşedintelui Băsescu referitoare la alegerile anticipate dacă situaţia o va impune’; atitutine prietenoasă dacă ţinem cont de faptul că Tăriceanu şi Băsescu au fost parteneri şi şefi ai Alianţei.

PRM a considerat alegerile anticipate ca premature, UDMR a refuzat să se înhame la aşa ceva, PNL dorea întoarcerea la popor, iar PSD l-a acuzat pe preşedinte că provoacă o criză majoră pe scena politică românească. Pentru că trebuia să-şi exprime punctul de vedere, premierul Tăriceanu a făcut prima ruptură de Traian Băsescu. Într-un interviu publicat de acelaşi ‘Adevărul’, Tăriceanu este ferm: ‘Alegeri anticipate ori la toamnă, ori după 1 ianuarie 2007’. Liberalii s-au răzgândit ulterior şi au decis să-şi sprijine liderul. Mingea se afla în terenul de la Cotroceni, iar şeful statului a rămas neclintit: ‘Alegeri anticipate în 2005, înainte de vară’. Acesta a avansat chiar ideea revenirii în prim-plan, ca premier bineînţeles, a lui Theodor Stolojan.

După acest ‘ping-pong’ politic, securea alegerilor anticipate a fost îngropată, iar toate partidele au rămas pe poziţiile căpătate după alegerile din 2004. Brusc, această temă nu a mai fost de actualitate. Politicienii şi-au adus aminte că trebuie să pregătească ţara pentru aderarea la UE în 2007. Mai mult decât atât, valurile de inundaţii care au lovit România au cam bătut obrazul aleşilor, atrăgându-le atenţia că, vorba românului, ‘ţara arde şi baba se piaptănă’.