Retrospectiva 2014 – varianta neretuşată

Cam belicoasă retrospectiva lu’ două mii paişpe! A dat DNA-ul în “lumea bună” de i-a julit. Odioasă instituţie! Să laşi tu consilii judeţene fără preşedinţi, primării fără primari, vame fără vameşi, universităţi fără rectori, ministere fără miniştri, taman în an electoral şi-n preajma sărbătorilor, e cruzime curată.

Pe mine nu mă lasă ai mei să mă joc cu DNA-ul că e prost crescuţi. Nici pe Mazăre nu l-au lăsat să-şi bea Cabernetul la crâşmă, în tihnă.

Atunci a fost momentul în care am spus: “Gata! Îndrăzneala procurorilor e prea mare! Cine o să mai danseze samba pe care alegorice? Şi la puşcărie va avea omul şansa să se simtă dansatoare de merengue?”

Dar mi-am pus bazele în PSD-iştii rămaşi. L-am admirat pe Dragnea cum a instrumentat alegerile-n diaspora, pe Meleşcanu – ministru pentru 3 ore şi 28 de minute, pe Tăriceanu cum invoca dinamismul unui partid pe care-l conduce dar nici el nu-i sigur de existenţa lui, pe Ponta care a fost încrezător cam până pe 16 noiembrie, ora 20, c-o să fie preşedinte dar nu s-a brodit că turmele de pe Facebook au bătut cu mult audienţele televiziunilor de CURte. (Îşi permit şi tinerii să-şi voteze viitorul… şi diaspora asta care se simte sabotată… ah! Leşin!)

Sfătuită de Neti Sandu, mi-am propus ferm să nu votez pe unul cu ascendent în Vărsător şi şase case pe declaraţia de avere. Nu-i vina mea că mi-a alunecat ştampila. L-aş fi vrut pe Viorel că-i de la Gorj ca şi Ecaterina Teodoroiu dar cu “share”-ul de Facebook, nu te pui că-i putere-n stat.

Acum aştept să termine Werner fraza începută pe 16, luna trecută. Viteză de pucist, de neamţ deloc german, de cyborg programat pe slow. Deja din primele două numiri de consilieri, m-a liniştit. Acum stau cu sufletu’-n gât să nu regionalizeze România în reich-uri şi landuri. Eu sunt fan “judeţ”, “raion”, “colhoz”. Nu vreau schimbări prin părţi esenţiale din raţiuni de pro- Rusia. Spun NU menu-ului Sauerkraut mit Kaiser şi stimez încontinuare fasolea cu costiţă.

Anul 2014 mă lasă dezgolită sufleteşte prin plecarea celui mai alcoolizat dintre preşedinţi (poate Ştefan era mai machitor). Are meritul de-a ne fi recomandat pe cea mai puşcăriabilă dintre candidate şi tot cu ea în gură a încheiat mandatul într-o berărie din Herăstrău, unde Helen, guristă cum e ea, nu s-a lăsat până n-a uns microfonul cu gloss.

Fără niciun elan, aştept să se intoxice PSD-ul cu propria vomă, DNA-ul să continue arestările care-mi fac dimineţile însorite dar s-o facă mai des şi-n zona PDL, PNL că la PSD-işti rămâne curând liberă doar femeia de serviciu şi Iliescu, fireşte! Doar n-o să fie arestat pentru crimele revoluţiei.

Ne aflăm formal într-o ţară liberă, c-o justiţie credibilă (cică). De fapt suntem prinşi într-o enclavă balcanică menită să pătimească indiferent de conducere, legi şi promisiuni de schimbare. De asta rânjeşte Iliescu: ne rămâne intactă mentalitatea cretinoidă preluată de la ruşii care i-au predat la Moscova, ideologii staliniste. Dar are electoratul lui în stare încă să-i caute în listele cu candidaţi, pe Dej şi Ceauşescu.

Am trecut de la “Să trăiţi bine!” la “România lucrului bine făcut“. Aştept cu popcornu’-n poală să văd schimbări. Nu mă lăsaţi să albesc aşteptând! Şi nu mă mai consolaţi cu “Speranţa moare ultima” că nu mai ţine recompensa cu zăhărel de la mamiţa.