Încurcă-i, drace!

Nu cunosc niciun PSD-ist care să n-aibă interese personale sau niciun simpatizant care să facă front comun cu ei, degeaba. Discuţiile se învârt în jurul câştigurilor, buzunarului propriu sau funcţiei pe care deja o au sau la care aspiră.

De aici şi pornirile agresive, argumentele slabe şi simpatii de suprafaţă, de dragul existenţei şi-al îndestulării. De aici derivă şi umilinţa, aservirea, pendularea între idei fără substrat istoric sau ideologic. Interes personal şi nimic mai mult.

Spun despre PSD pentru că în zona asta se prestează cel mai des şi la vedere, această practică de smerenie şi subordonare. Ştiu oameni care s-au înjosit până la cel mai îndepărtat pol al ruşinii pentru nimica toată. De la distribuitul sacoşelor pe la uşi în perioada campaniei până la respectul nebărbătesc de paj supus faţă de vreun agarici de preşedinte de partid care s-a deprins cu funcţia, ideea de conducător şi comportamentul dictatorial.

Să poţi crede că un partid care-l are încă pe Iliescu de căpătâi, dezirabil, nu poate fi decât un lirism deşănţat, înseamnă că nimeni n-a învăţat nimic din sintagma: “Nu Klaus Iohannis a învins, ci Victor Ponta a fost înfrânt“. Victor Ponta n-a fost decât reprezentantul unic al baronilor locali prin care se spera la o continuare a furturilor, a infracţiunilor în general.

Dacă astăzi se desfăşoară lupte crâncene în interiorul PSD, dacă se înterevede cu ochiul liber o destrămare iremediabilă, de aici se deduce că pesediştii nu se pot coagula decât dacă au motive de veselie. La pierdere, se împroşcă, se scuipă, se divizează, se arată reciproc cu degetul.

Ponta n-a fost un Che Guevarra, nici un Mubarak, nici măcar un surogat de conducător. Este groparul unui partid ce putea să se constituie-ntr-o opoziţie, la care mirositorii de trandafiri au sperat.

Pentru că Antenele lui Voiculescu şi RTv din lipsă de “Jos Băsescu!” nu mai oferă circ, nu ne rămâne decât să ne distrăm la un cornet de popcorn, cu mascarada PSD.