Panorama editorialelor din 15 februarie

Deasupra legii au fost EI (România liberă – Eliade Bălan)

Pe acuzati, indiferent ca sunt Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea, Adrian Năstase sau chiar Dinu Patriciu, ca sa dau numai cateva exemple de dosare, nu ar trebui, poate, sa-i deranjeze faptul ca-i ancheteaza DNA sau PNA. Marea lor problema, daca se va dovedi, este faptul ca au participat la acte de coruptie, folosindu-se de prerogativele functiei detinute. Este grav ca se incurajeaza o atitudine sfidatoare fata de institutiile statului implicate în cercetarea unor cazuri cu politicieni în prim-plan! Daca Adrian Năstase isi permite sa voteze impotriva cererii de perchezitie a imobilului din Zambaccian şi a vilei de la Cornu, cand, normal, ar fi trebuit sa se abtina, vorba lui Geoană, atunci singurul lucru la care te poti gandi este acela ca nu se doreste aflarea adevarului pentru finalizarea anchetei penale. Aici nu este vorba de nerespectarea unor proceduri, asa cum invoca Năstase, ci de musamalizarea pe fata a unor ilegalitati comise de inalti demnitari care, este evident, s-au situat mult timp deasupra legii!

Arta aburirii (Realitatea românească – Constantin Mihul)

Printre efectele imediate ale incercarii DNA de a scoate la iveala şi unele cazuri de mare coruptie se numara – pe langa o evidenta stare de neliniste, care i-a cuprins pe cei care se stiu cu musca pe caciula – şi adevarate performante în domeniul a ceea ce s-ar putea numi ‘arta aburirii’. Este vorba despre perdelele de abur gros sau de fum în toata regula pe care cei vizati de anchetele în curs incearca sa le arunce în speranta ca li se vor pierde urmele sau macar ca vor reusi sa distraga atentia – daca nu atentia urmaritorilor, macar pe cea a spectatorilor de buna-credinta.

Democraţia neînţărcată (Bursa – Cornel Codiţă)

Aproape ca iti vine sa compatimesti dimpreuna cu neinfricatii, dar un pic excedatii luptatori pe frontul nostru anti-coruptie. Ei se dau de ceasul mortii sa adune în navoade cit mai multi rechini, ba chiar şi balene, sa ne scoata fruntasi pe ramura la Uniunea Europeana – ramura corupti, desigur -, iar o mina de ziaristi bicisnici stau sa le numere steagurile cazute ale democratiei! ‘Simbriasii lui Năstase’, au sarit vocile de notorietate ale presei care traieste, complet dezinteresat, desigur, dar opulent, din favorurile privat-bugetare ale mai marilor zilei, oricare ar fi aceia. ‘Dusmanii noului viitor de aur al tarii’, nu s-au sfiit sa spuna oficialii guvernarii. Ba, pe deasupra, au aparut şi mesaje de ingrijorare semnate de un ambasador, de un parlamentar european, respectiv de nimeni, sub antetul plin de greutate al Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti. Desi constient de riscuri, continui sa cred ca cei care pun intrebari, chiar şi fara prea multa noima, privind gestiunea autoritatii şi a puterii, intr-un stat cu o democratie precara, în care suprematia dreptului asupra politicului este clamata de 150 de ani, dar niciodata realizata, sunt în mai mare masura sustinatori ai Democratiei, decit cei care si-au eliberat singuri acte de proprietate asupra ei.

Pacientul român (Curentul – Tia Şerbănescu)

Sedinta CSAT unde urma sa se aprobe noua strategie nationala de securitate şi un pachet cu 7 legi prin care serviciile secrete ar fi primit mai multa putere decat justitia şi guvernul la un loc s-a soldat cu amanarea documentelor. Silit sa anunte amanarea fara explicatii suplimentare, preşedintele a preferat sa combata ‘intrecerea socialista’ a dlor Patriciu şi Năstase în a se declara ascultati telefonic, precizand ca în 2005 au fost ascultate 2.

Percepţia publică a instituţiilor (Azi – Valentin Stănilă)

Nu avem a nega comportamentul amoral şi imoral al unor parlamentari, începând cu ignorarea obligaţiilor lor elementare de a participa la activitatea Legislativului şi terminând cu folosirea înaltei demnităţi de ales al naţiunii în scopuri reprobabile. Dar, în cazul pe care îl examinăm, este vorba despre cu totul altceva. Se încearcă ocolirea Parlamentului, compromiterea ideii de democraţie parlamentară. Şi dacă Parlamentul ‘nu-i bun de nimic’, ba chiar este un factor de frânare a luptei anticorupţie, ce mai rămâne maselor revoltate’ de făcut? Să se recurgă la ‘ţepe’ şi la stâlpul infamiei. Este nevoie de ‘o mână forte’. Ce ne mai încurcăm cu chiţibuşuri constituţionale? Trăiască autoritarismul! Trăiască Tătuca!

Ţinta şi prognoza (Ziarul financiar – Adrian Vasilescu)

Repet: 5% e ţinta pentru care România trebuie să se bată în 2006. Sigur, vom fi nevoiţi continuu să facem şi prognoze. Să încercăm să anticipăm mişcările unor factori şi influenţele lor asupra ratei inflaţiei. Plecând însă de la noutăţile pe care Institutul Naţional de Statistică le-a introdus, începând din acest an, în tabela dinamicii preţurilor de consum. Prima noutate: o zecimală în plus. Fără a doua cifră, adăugată după virgulă, inflaţia din ianuarie 2006 ar fi fost 1%. În tabela statistică ar fi apărut 101,0. Cea de a doua cifră conferă mai multă rigoare rezultatului: 101,03. Adică 1,03%. A doua noutate: ponderile. S-au schimbat din acest an. Fiind, acum, mai apropiate de actualitatea consumului populaţiei în prezent. Faţă de 2005, bunăoară, ponderea mărfurilor alimentare în consum (dintr-un total de 10.000 de puncte) a scăzut de la 4168 la numai 4071. Semn că ne apropiem de stilul occidental: cheltuim mai puţin pentru mâncare. Şi cresc celelalte cheltuieli: la mărfuri nealimentare – de la 4.182 la 4.225; iar la servicii – de la 1.650 la 1.704. De aici înainte vom fi cu ochii mai ales pe mărfurile nealimentare şi pe servicii.

Bulevardele nu se retrocedează (Libertatea – Petru Calapodescu)

(…) restituirea în natura a terenurilor din parcuri şi alte zone verzi ar insemna o crima ecologica, ar duce la sufocarea a doua milioane de locuitori, care şi asa mai beneficiaza acum de doar circa 5 mp/om de spatiu verde, fata de 11 mp, cati erau în 1990. Şi cat e norma europeana. Respectand dreptul de proprietate, legiuitorii pot stabili compensatii banesti rezonabile (ba chiar cu o limita maxima, cum a procedat Ungaria). Este ceasul al doisprezecelea pentru o trezire la realitate a guvernantilor şi parlamentarilor. Altminteri, sa nu ne mire daca, disparute parcurile, se vor aproba cereri de retrocedare a bulevardelor Magheru, Kogalniceanu ori Kiseleff.

Un preşedinte pentru nelinistea noastră (Cronica română – Răzvan Voncu)

De mirare este şi ca dl Mircea Geoană, preşedintele Comisiei de politica externa a Parlamentului Romaniei, nu a gasit de cuviinta sa-l convoace pe preşedinte în fata reprezentantilor suveranitatii nationale, spre a da explicatii. Mirarea inceteaza, totusi, daca ne reamintim ca, pe langa diletantismul politic, şi dl Geoană are aceleasi simpatii profunde pentru SUA, de unde vine ‘lumina’ politicii romanesti dupa 1989. Intrebarile sunt simple. Ce a cautat preşedintele în Ucraina? Cum de si-a permis sa pericliteze sansele Romaniei de a castiga la Haga? Unde are de gand sa duca România: spre vest, în UE, sau spre est, în Uniunea Sovietica? Si, în fond, al cui preşedinte este: al Romaniei, sau al Ucrainei şi Georgiei? O concluzie mi se pare certa: România este în deriva. Cu o clasa politica nula ca valoare şi artificiala ca reprezentativitate, ea seamana cu o corabie avariata, ai carei pasageri sunt beti şi al carei echipaj are un acord secret cu rechinii. Pe mine, unul, situatia ma nelinisteste în cel mai inalt grad.

Zile care aduc noroc (7 plus)

Când suntem capabili să trăim sentimente ‘pozitive’ – cum le numim noi – nu ştim că acestora le datorăm norocul, bucuria, întâlnirile aparent miraculoase sau întâmplătoare din care ne alegem cu schimbări de situaţie absolut spectaculoase. La nivel colectiv, norocul vine prin sărbătorile care antrenează grupurile în trăiri de înaltă frecvenţă (iubire, bucurie, mulţumire, pace sufletească, entuziasm). Să salutăm toate sărbătorile frumoase ale sufletului omenesc, să fim şi noi atenţi la ele şi să ne antrenăm în a ne bucura pentru bucuria celorlalţi, pentru a pune un ‘umăr’ mic la ceea ce aduce întotdeauna schimbări minunate în vieţile noastre.

Autor : Alic MÎRZA, Amos News