Panorama editorialelor din 16 februarie

Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de joi, 16 februarie, a cotidianelor centrale:

Ilegalistul Năstase şi comisarul Macovei (Cotidianul – Cristian Teodorescu)

Tăriceanu, în loc sa acuze voturile vopsite din Biroul Permanent şi chiulul alor sai, s-a desolidarizat de Monica Macovei ca şi cum ea ar actiona intr-o afacere personala. N-ar fi prima oara cind Tăriceanu se dezice de ministrul Justiţiei din propriul sau cabinet. Invatata cu reactiile, sa le zicem, umorale ale premierului, Monica Macovei a replicat ca nu e treaba ei sa adune deputatii Puterii de pe culoare, un fel de a spune ca Tăriceanu una zice şi alta regizeaza. Stiind probabil ca n-are ce sprijin sa astepte din partea premierului, Macovei a retrimis de una singura cererea în Parlament. Tenacitatea ministrului Justiţiei l-a facut pe Năstase sa o acuze ca ar fi echivalentul comisarilor sovietici din anii ’50. Iar faptul ca ea a impins Justiţia dincolo de pragul în care se oprea pina mai ieri, tematoare, sa nu-i supere pe politicieni, irita şi sensibilitatile Cotroceniului, şi socotelile Palatului Victoria. dacă din razboiul palatelor şi din lupta cu imunitatea de care se agata Adrian Năstase şi Opozitia, Monica Macovei iese cu bine, sunt sanse ca în Romania legea sa devina una pentru toti, indiferent de etajul social şi politic la care ar trebui sa fie aplicata.

Circul mediatic şi lectura Constituţiei (Argeş Expres – Octavian Andronic)

Un al doilea punct desluşit de cei doi jurişti a fost acela al percheziţiei solicitate de dna Macovei la domiciliul dlui Năstase. Solicitarea a fost inutilă. Constituţia vorbeşte limpede despre dreptul autorităţilor competente de a percheziţiona corporal parlamentarul surprins în flagrant de luare de mită. Percheziţia la domiciliu poate fi dispusă de organul de cercetare oricând şi fără vreo aprobare, doar din momentul punerii sub învinuire. Dacă colaboratorii dnei Macovei ar fi aprofundat puţin lecturile procedurale, ar fi scutit opinia publică de circul mediatic inutil făcut pe această temă.

Doi jurişti, trei păreri (Azi – Valentin Stănilă)

(…) doi senatori jurişti din arcul majoritar au semnalat şi câteva prevederi incorecte ale ordonanţei referitoare la transformarea PNA în DNA. Una dintre cele mai percutante remarci viza modul în care este numit şeful DNA. Pe bună dreptate, când se evocă şi se invocă necesitatea depolitizării Justiţiei, nu ministrul de profil trebuie să-l propună pe respectivul şef, ci Consiliul Superior al Magistraturii. Mai sunt şi alte observaţii, unele prea tehnice pentru a le prezenta în însemnările de faţă. Ceea ce merită să fie reţinut este faptul că avem de-a face cu un act normativ în vigoare la care unii parlamentari au găsit vicii de fond, foarte importante. În această situaţie, apare cât se poate de normal să fie luate în seamă observaţiile, să fie discutate cu seriozitate, cu multă responsabilitate, mai ales pentru că avem de-a face cu reglementarea unor modalităţi de combatere a corupţiei şi încă a marii corupţii. Cu luciditate şi calm, toate elementele controversate pot fi tranşate în modul cel mai potrivit, în numele interesului general. Atitudinile politicianiste manifestate într-o atmosferă isterică în cazul ordonanţei de urgenţă de care ne ocupăm au dezvăluit, într-o manieră lipsită de echivoc că se mizează prea mult pe ignoranţa marelui public în materie de Drept şi se face prea mult apel la emotivitatea publicului spectator. Doar apelul la raţiune nu este niciodată în exces.

Respingătorii (Curentul – Tia Şerbănescu)

Respingerea ordonantei DNA în Senat şi respingerea cererii de perchezitie a doua dintre casele dlui Năstase în Biroul Permanent al Camerei reprezinta unele din acele rele care, pana la urma, ne fac un bine: ne arata cum stam cu adevarat. Am fi putut crede, pana zilele trecute, ca parlamentul e ‘mai curat’, ca ne-am mai europenizat, în fine, ca suntem pe drumul cel bun impotriva coruptiei. Cele doua respingeri ne-au adus la realitate avertizandu-ne ca inca mimam integrarea şi ca jihadul coruptiei impotriva justiţiei e în toi.

De-a soarecele şi pisica! (Realitatea românească – Mugur Cosmin)

La fel se intampla şi în cazul scandalului din jurul unui om de afaceri din zona petrolului. Şi în acest caz, ni se arunca în ochi probleme legate de imaginea firmei, de impactul anchetei asupra afacerilor companiei petroliere, de drepturile omului, care au fost lezate la culme, şi alte asemenea piste false. De fapt, toata chestia este legata de o persoana fizica, ce, impreuna cu un ‘grup de interese’ sau de prieteni, cum vreti sa-i spuneti, a jonglat mai mult sau mai putin legal la bursa cu niste actiuni ale companiei pe care o conduce. Atat şi nimic mai mult. Nimeni nu ataca firma sau imaginea ei, nici partenerii de afaceri ai companiei. Cu alte cuvinte, de cele mai multe ori, ni se arata ce trebuie vazut, ni se spune ce trebuie auzit şi ni se explica doar ce se vrea a fi explicat, fără sa fim lasati sa intelegem asa cum trebuie jocul devenit la moda în zilele noastre – De-a soarecele şi pisica!

Termopane, termopane… (Libertatea – Mihai Valentin Neagu)

(…) a venit anul 2004, când poporul, satul de guvernarea aroganta, a cotit istoria catre cea portocalie, intru grabnica starpire a coruptiei. Astfel a ajuns Năstase sa dea socoteala pentru programul ‘Cornu’ şi geamurile’, iar Mitrea şi DIP sa studieze dictionarele pentru dialogul cu procurorii. De unde se poate trage concluzia ca în Romania pana şi conceptul de coruptie este relativ. dacă nu se schimba Puterea, Năstase era şi acum primul gospodar al tarii la productia de oua, DIP patenta metoda de a fi ministru sarac, dar cu sotie bogata, iar Mitrea isi mai adauga o gusa pe motiv de bulimie de stres. Băsescu probabil ca avea sa dea explicatii şi despre case, şi despre dosarul Flota, iar lupta anticoruptie incepea cu Tăriceanu şi Patriciu şi se sfarsea cu adevaratele fiice ale mamei Omida, care fac vraji fără factura fiscala.

Show-ul percheziţiei (Adevărul – Mihai Duţă)

(…) o explicaţie a mişcărilor haotice ale Monicăi Macovei pare a fi intenţia acesteia de a se afla în mijlocul unui circ mediatic pentru a abate atenţia de la problemele pe care le are Justiţia în momentul de faţă. Tot acest show, din care mai lipsesc doar majoretele, lasă impresia că, în mod real, nu s-a dorit în niciun moment percheziţionarea caselor lui Năstase. Eventual, ar putea fi vorba de punerea în evidenţă a unor lacune legislative în vederea unor viitoare modificări. Şi cam atât!

Până nu e prea târziu (Jurnalul naţional – Radu Tudor)

Este ingrijorator faptul ca presedintele României se poate desparti de rafinatul filozof şi superbul roman care este Andrei Plesu, dar nu poate renunta în ruptul capului la Elena Udrea. Serviciile secrete, atat de iubite de Traian Băsescu (inca de pe bancile facultatii), au tot interesul sa aiba o relatie puternica şi eficienta cu şeful statului. E firesc, orice alta institutie ar face la fel. E vorba de presedintele CSAT, de şeful lor direct. Dar serviciile secrete au şi o uriasa responsabilitate. În clipele de apropiere, sa-l traga de maneca pe presedinte atunci când o ia pe o carare gresita. Şi sunt obligati sa o faca, pentru ca atunci când se abate de la normele democratiei şi ale comportamentului onest ca şef de stat, Băsescu se duce alaturea cu drumul cu tara cu tot. Actualul presedinte e un animal politic. Joaca tare, rezultatele îl recomanda, se pricepe al naibii de bine la butoanele politicii interne. Dar dacă nu cauta o cale de impacare cu primul-ministru şi nu se trezeste la timp din dusmania continua care îl macina, îl pierdem de musteriu. Ar fi a doua oara când ar muri speranta, sufocata în dezamagiri de dreapta.

Prezumţia de vinovăţie (Gândul – Bogdan Chirieac)

În România, nu ar trebui să se mai facă experimente în relaţia populaţie-servicii secrete. Tentaţia de a folosi serviciile ca armă politică este enormă. Traian Băsescu nu este un Vaclav Havel, nu are probleme metafizice. Nu e frământat de ce e bine şi ce nu e pentru specia umană şi progresul omenirii. Băsescu ar putea folosi serviciile în interesul propriu – de aceea le-a şi adus pe toate în curtea Cotrocenilor, la mâna sa. Poate că preşedintele este mânat de intenţii nobile. El a început în mod real lupta împotriva corupţiei şi doreşte să fie mai eficient în războiul pe care îl duce. Într-un stat de drept, însă, instituţiile trebuie să fie mai puternice decât persoanele. Chiar primarul Băsescu a fost hăituit între 2000-2004 şi a supravieţuit politic şi datorită faptului că puterea ‘organelor’ nu era discreţionară. Legile lui Băsescu au fost deocamdată oprite. Şi asta după ce informaţii în legătură cu ceea ce se pregătea au fost publicate în ziarul ‘Gândul’. S-a obţinut un răgaz de 60 de zile, dar preşedintele a insistat ca legile să rămână secrete. El speră probabil ca, după acest interval, să le poată trece în forţă prin Parlament. În absenţa unei reacţii puternice din partea societăţii civile, singurul lucru care ar putea să oprească legile lui Băsescu ar fi amintirea celor trei alternanţe la putere în opt ani în România. În 2001, Năstase părea la fel de veşnic la putere ca Băsescu în 2006. Iar Securitatea lui Ceauşescu, oricât de puternică, a întârziat, dar nu a putut opri căderea dictatorului.

Exageraţiuni (Ziua – Ion Bogdan Lefter)

(…) situatiunea nu e atat de grava pe cat o prezinta unii-altii, coalitia nu se chiar destrama şi integrarea României în Uniunea Continentala ramane pe agenda, cu sanse mari de a se produce la termen, la 1 ianuarie 2007. De acord, intamplarile recente comporta şi oarecari riscuri, care se cuvin evitate. Disfunctiile coalitiei nu trebuie sa incetineasca ritmul de indeplinire a obligatiilor asumate fata de Comisia Europeana şi nici perceptia fata de ce se petrece pe la noi (vezi bunele mutari facute dupa eroarea din Senat: premierul i-a solicitat presedintelui sa retrimita la Parlament legea privitoare la ordonanta DNA şi a dat asigurari Bruxelles-ului ca, nefiind la mijloc o cedare politica, defectiunea va fi reparata urgent). Iar competitia dintre partidele coalitiei trebuie pastrata în limitele acceptabilului, incat sa nu duca la o ‘explozie’ prematura, din care nimic bun n-ar iesi.

Guvern fără Parlament (Bursa – Cristian Pârvulescu)

Nici rotativa guvernamentala, nici pozitia autoritara a unui partid nu au putut inhiba proliferarea ordonantelor de urgenta. Cauza acestora trebuie cautata în insasi inconsistenta Parlamentului. Ramas singur, fără controlul parlamentar, Guvernul este insa condamnat. CDR, mai ales PNTD, sau PSD au trait deja aceasta experienta. Dar relansarea institutiei parlamentare nu se poate realiza de la sine. Transformarea partidelor este cheia de bolta a oricarei reforme politice. Doar ca acestea nu par capabile sa se schimbe de la sine. Impulsul extern, conjugat cu cel al societatii civile (patronate, sindicate, ONG-uri) ar putea, insa, genera un context favorabil reformei.

Ieşirea din minciună (Ultima oră – Ion Marin)

(…) dalta şi ciocan trebuie, ba, poate, mai mult. Caci tot îi vedem dati la arie pe unii ce si-au ingramadit case şi averi prin matrapazlâcuri penibile, dar tara asta a fost furata în chip inimaginabil, devalizata, distrusa, supusa celui mai mare jaf din istoria omenirii pe timp de pace, şi nu numai. Cine sunt faptuitorii? Ei bine, aceiasi. Adusi în boxa pentru te miri ce, pentru ata de papiota dosita în buzunar, când ei au furat fabrica de confectii cu totul. De aici trebuie inceputa adevarata asanare morala şi actiune punitiva, de o asemenea anvergura trebuie sa fie capetele de acuzare, de la rechizitorii pentru fapte cuprinse în capitolele abrogate ale Constitutiei şi Codului Penal, referitoare la pedeapsa capitala. Nu doar nivelul mustruluielii pentru furtisaguri mai mult sau mai putin ‘cutumiare’ trebuie mentinut, ci totul ridicat la putere, în toate sensurile acestui cuvânt. Atunci se va chema cu adevarat ca am iesit din minciuna, fiindca acum incearca unul sau altul sa intredeschida usa, s-o trânteasca de perete, numai ca, pâna una alta, îi sunt lui insusi strânse destele la tâtâna. Dar fiindca incearca, noi salutam şi sustinem viguros. Ca altceva, ce?

Cei mai frumoşi morţi din lume (Cronica română – George Cuşnarencu)

Avem în fata un guvern care persista în prostia de a-si asuma, cu trufie, i-responsabilitatea! în mod normal, guvernul isi poate asuma responsabilitatea o singura data şi pentru o singura lege. Iata guvernul la doua asumari, şi nu pe doua legi, ci pe doua pachete care contin peste 30 de legi! Ar mai urma chiar o a treia asumare, dupa cum ne spune societatea ‘tivipla’! Cea pentru DNA-ul doamnei Macovei, ca sa spun asa. Adica nu pentru combaterea coruptiei, ci pentru ca omul doamnei Macovei, dl. Morar, sa nu mai fie subalternul dlui. Botos, cel pe care dna. Macovei tot vrea sa-l schimbe şi Băsescu nu! Razboiul e pe fata şi dacă a ajuns şi Tăriceanu sa-i spuna fostei luptatoare pentru drepturile omului sa fie atenta ca nu cumva ordonanta privind DNA sa nu contina articole neconstitutionale, inseamna ca rabdarea a ajuns la capat fata de pretentiile acestei foste (si actuale?) oengiste de la APADOR-CH. Cum spuneam, murim incet sub cutitul incompetentei unei guvernari bezmetice. Dar suntem cei mai frumosi morti din lume!

F… you, Romania! (Evenimentul zilei – Ovidiu Nahoi)

Oare viitoarea generatie de politisti, cunoscatori ai englezei şi bunelor maniere, nu va vedea în soferul unei masini cu numar strain tot o vaca de muls? Oare viitoarea generatie de membri ai administratiei centrale şi locale, mai scoliti decat cei vechi, nu va vedea în investitorul strain tot niste gaini fraiere, numai bune de jumulit? Oare viitoarele generatii de sateni, surprinse de inundatii, vor continua sa fure din materialele cu care strainii vor veni sa ajute? Oare viitorii politicieni, mai umblati pe la Bruxelles şi Strasbourg, vor continua sa trateze activitatea de parlamentari cu aceeasi usurinta condamnabila şi vor folosi pe mai departe institutiile statului drept paravan al propriilor interese? dacă schimbarea de generatii va fi doar una biologica? dacă noii lideri – de la nivel national şi pana la cel al micilor comunitati – nu vor putea repune la locul lor termeni precum ‘incredere’, ‘promisiune’, ‘cuvant’ sau ‘buna-credinta’? dacă va fi asa, atunci ne agitam degeaba.

Studiul sau procesul comunismului? (România liberă – Dan Stanca)

Succesul Institutului pentru Studierea Crimelor Comunismului depinde aproape în totalitate de vointa politica. Sau de buna credinta a oamenilor care conduc acum tara, o vor conduce maine, poimaine. În al doilea rand, functionarea eficace a unui asemenea institut va fi un test excelent pentru a dovedi independenta justiţiei intr-o tara unde planeaza nefiresc de multe suspiciuni tocmai asupra acestui departament vital. Totusi, sa nu uitam ca infiintarea sa cade foarte bine în actualul context european cand, gratie unui parlamentar european, Goran Lindblatt, suedez la origine, APCE a adoptat o rezolutie privind un posibil proces al comunismului. Cu alte cuvinte, dacă Europa o cere, ne miscam şi noi! Am sperat ca Europa nu e interesata de suferinta noastra. Iata ca nu e chiar asa. Trecutul vine peste noi, oricat de bine ne-am fi burdusit conturile.

Stai liniştit câteva zile şi.. observă ce vine la tine (7 plus)

Dacă am putea observa această minunată comuniune între noi, ne-am scuti de multe griji, de multe enervări, de obiceiul de a ne socoti victime, or agresori, de obiceiul de a critica lumea întreagă. Şi, în mod special, am înţelege că realitatea este o ţesătură, în interiorul căreia fiecare dintre noi se mişcă în interesul întregului model, compunând – în acelaşi timp – modelul.

Autor : Alic MÎRZA