Lume multă, oameni puțini

Într-un oraș ca Bacăul, e drept că nu ai multe alternative pentru relaxare, distracție și mai greu poți alunga plictiseala unui oraș de provincie care demult nu mai are mare lucru de spus. Cei cu cate te întâlnești, îți vor spune adesea că se plictisesc, că nu găsesc nimic de făcut interesant… un fel de ”toate-s noi și vechi sunt toate”. La drept vorbind, n-am întrebat pe nimeni: ”Dar cam ce-ai vrea să găsești? Ce ți-ar alunga plictiseala?”. În general lumea vrea distracție, larmă…

Sunt îndreptățiți. E recomandabil să profiți de viață, să sari până-n tavan, să simți că trăiești. Dar e nevoie si de frumos, de relaxare, de încântare… ceva care să te ducă departe de cotidianul ticsit cu rutină de-acum iritantă, fețe palide, prost gust și cârcă de perverși.

Atâtea evenimente frumoase sunt în oraș!! Și-atât de puțină lume participă! E supărător să vezi la vernisaje aceeași oameni, la Filarmonică, la fel, la teatru – idem.

Aproximativ aceleași fețe. Și tineri din ce în ce mai puțini. Cred că e destul de trist să spui: ”Ce mă plictisesc!” în timp ce treci pe lângă Galeriile ”Frunzetti” și nu-ți răpești câteva minute din monotonie să te pierzi în pânzele lui Boca, Mihalache, Burlacu, Crăiță-Mândră…și toți câți sunt ei.

De ce n-ai schimba starea ta de rahat cu una feerică, mirifică, de basm? Răspuns unic: pentru că te complaci și-ți place să te victimizezi ca o lăcustă pe jumătate strivită.

Bagă nasu`-n teatru, la vernisaje, la un concert și deja ai facut pașii importanți ai existenței tale! Sau mai pe gustul celor care sunt fani ai psihologiilor de weekend: ”Dezvoltă-te dracu`personal că nu trăiești cât lumea!”