Laurian Lucas: “In Primarie, comisioanele erau echitabile”
– Ce rugaciune stiti si o spuneti cand va e greu?
– Singura rugaciune pe care o stiu, rugaciune dupa tipicul si intelesul Bisericii Ortodoxe Romane, este “Tatal nostru”. Dar nu o mai rostesc de multa vreme…
– Ce greseli n-ati mai repeta ca viceprimar?
– N-aveti timp sa ascultati. Probabil ca… viziunea despre poporul roman data de educatia, de scoala dinainte de ‘89. Cred ca e cea mai regretabila greseala, pe care sigur nu o mai repet. Recunosc, in ultimii cinci ani, nu am pus in aplicare ceea ce am aflat despre poporul roman dupa scoala, din experienta personala. Asta e! Voi judeca poporul dupa ce stiu eu, nu dupa ce se stie din perceptia institutionalizata. O alta greseala pe care mi-o asum si pe care nu o voi repeta este ca sigur nu voi mai acorda oricarei persoane prezumtia de buna-credinta. N-am s-o mai fac!
– Ce defect n-ati putea schimba la dumneavoastra?
– (Se gandeste mult) Determinarea. Mai ales in combinatie cu rezistenta la compromis. In Romania, poate fi un defect major, uneori, neadmiterea compromisului. Dar, din pacate, nu pot sa scap…
– Cati prieteni ati pierdut in ultimii doi ani?
– Eu cred ca, in esenta, niciunul. Ce stiu e ca eu cunosc pe cativa care m-au pierdut de prieten.
– Credeti ca ati putea fi un model pentru copilul dumneavoastra, atunci cand va veti hotari sa aveti unul?
– (Tacere lunga) Sincer, nu cred ca as putea fi un model pentru cineva, inclusiv pentru un virtual copil al meu. Insa, ceea ce sunt sigur ca as putea sa-i ofer, si ar fi un motiv de mandrie pentru mine, este sa-i arat viata asa cum e. Prin a-i prezenta viata in adevarata ei lumina cred ca ar insemna sa-i ofer egalitate de sanse in viata cu adevarat! Poate ca el, atunci cand ar putea analiza asemenea calitate a tatalui sau, va considera ca as fi un model.
– De cate ori ati vrut sa plecati din Bacau din Bacau in ultimii doi ani?
– Definitiv?
– Definitiv.
– O data.
– De ce Laurian Lucas n-a renuntat niciodata la platosa sub care si-a ascuns majoritatea caracteristicilor reale?
– Nu m-a interesat niciodata un anumit tip de imagine publica. Menirea mea a fost aceea de oranduitor, constructor, implicat in anumite directii. Nu m-a interesat o parere artificiala. Poate a fost o greseala, dar am ales compania unor oameni care, daca sunt valori, stiu sa mearga dincolo de aparente. Cu regret o spun, foarte putini au fost interesati de persoana Lucas.
– Nu v-a pasat de imaginea publica.
– Timpul nu este pierdut. Am avut de pierdut si am de gand sa repar acest lucru. Daca altii au fost foarte putin interesati sa vorbeasca despre Lucas cel adevarat, am sa vorbesc eu.
Autor: Nelu BROSTEANU, Observator de Bacau