EUROPO, VENIM! Tichia de margaritar

Ce ţară minunată, binecuvîntată de Dumnezeu, e ţara noastră! Ce munţi înalţi şi ce de cîmpii mănoase! Cîtă sumedenie de rîuri şi ce albastru e cerul! De aceea, noi, întîmplători şi temporari locuitori ai acestui tărîm, suntem siguri că vom cîştiga, aşa cum, străbunii noştri au cîştigat mereu marile războaie ale zbuciumatei istorii a României. Şi, dacă nu vom cîştiga noi, suntem fericiţi cu speranţa că măcar copiii, dar mai sigur, nepoţii noştri vor cîştiga şi vor fi mai mult decît atît cît am reuşit noi să fim. Timpul e o poveste frumoasă inventată de Dumnezeu ca să ne treacă mai uşor existenţa pe planeta Pămînt.Cu toate acestea, cei mai mulţi români sunt nefericiţi.

Doar oile române, tot oi. Proaste ca oile.
Vin europenii să-i înveţe pe bacii noştri cum se montează aparatul de muls electronic, cu furtunaşe transparente şi tetine de inox la standard european. Au urcat pînă în vârful muntelui cu jeep-ul lui domnul George, care ţine nonstopul de la răscruce.

Cu ei au venit şi primarul din sat şi veterinarul Canea ( beţivan, dar bun meseriaş, se pricepe la paricopitate. În vară cînd s-au umflat oile cu grîu de la Danciu, retrocedatu’ cu cinci hectare din tarlaua fostului CAP, Canea ăsta le-a salvat. Avea el un briceag de-l primise cadou de la omologii lui din Elveţia, unde fusese într-un schimb de experienţă, da’ ce briceag! Tăia ca lama! Cu el le-a crestat burţile, de le-a scos aerul şi le-a scăpat de la moarte, al dracu’ Canea!)

Primarul a fluierat de două ori şi i-a adunat pe toţi de la stînă, să le spună ce şi cum. Scopul, cum ar veni. După vreo două ore, toată lumea a înţeles că dracii ăştia de europeni vor cu orice chip să integreze ţara Mioriţei cu tot cu stîni, cu bîrsanele, cu glodul, cu măgarii şi javrele corcite.

Că, să fiţi atenţi bă, la ce vă spune ei, că e groasă rău cu Europa asta, ne-a dat fax guvernul, uite-l ici! Faceţi ce zice, că altfel, canci mai vindeţi voi caş la oraş, da’ şi amenzi ce-o să luaţi, că vă vindeţi stînele şi vă văd cerşetori pe la ei prin Amsterdam, de vi-o trag ăia ai lor în fund, pe la spate, cît ai zice stînă!

Cînd au auzit de milioanele de lei noi de amendă, ciobanii s-au mirat mai întîi, apoi au mormăit că nu se poate. Dar, veterinarul Canea, susţinut de primar, le-a fluturat în faţă ordonanţa de guvern. În clipa aia, pînă şi Neamţu, baciul cel mai bătrîn şi mai prost dintre ei, a dat din cap şi a zis: Nu-i a bună! Flăcăi, ajutaţi-i pe nemţi să pună drăcoveniile la ţîţele fetelor!

Numai că, oile, nu şi nu. Geaba specialiştii olandezi şi francezi, îmbrăcaţi în alb ca doctorii, cu măşti de tifon pe faţă şi cu mănuşi de latex le-au îmbiat cu iarbă verde, geaba le-au momit cu muguraşi proaspeţi de ghiocei şi indruşaim, geaba le-au arătat poze digitale cu copii bucălaţi şi veseli care beau numai lapte de oaie, hrănitor, natural şi fără picior de bacterie.

Geaba baciul Vasile Neamţu le-a cîntat din fluieraş de fag cum stă treaba cu microbii de sub unghiile lui. Geaba le-a proiectat veterinarul Canea un slide color cu frames-uri explicite şi grafice în Corel Draw despre cum stă treaba cu toxi-infecţiile alimentare.

Apoi le-a pus un DVD cu un film ştiinţific îngrozitor care demonstra de unde vin bolile mortale ale mileniului trei şi de ce, înainte de muls, trebuie ca ugerele rumegătoarelor să fie spălate cu apă caldă de la boilerul pe gaz al stînii.

La sfîrşit, a folosit scanner-ul ca să convingă auditoriul că iarba noastră românească e profund infestată cu bacterii, protozoare şi gonococi.

În timpul acestei lecţii ştiinţifice, oiţele de pe tăpşan mestecau impasibil fire de iarbă privind melancolice înspre zări. Păreau că nici n-au observat display-ul cu plasmă care valorează cît producţia lor de lapte pe vreo cinşpe ani.

Cîinii bărbaţi se odihneau şi ei, aparent absenţi de la demonstraţie, aşteptîndu-şi trocuţele cu zer aburind. Din cînd în cînd, cîte un hămăit scurt le atesta totuşi existenţa bucolică.

În cele mai mici cotloane, viaţa în spaţiul danubiano-pontic pulsa energic: muştele îşi făceau de cap cu bîzîitul lor enervant, măgarul stînii dădea din coadă, iar o rîmă scotea capul ca să constate dacă nu cumva primăvara a venit iar degeaba.

Veterinarul Canea se pitise după o căpiţă şi tot sugea dintr-un bidonaş de plastic ceva care nu semăna deloc cu laptele de oaie. El îşi imagina că se deplasează cu viteza legală pe autostrada care urmează să fie edificată în curînd, pe direcţia Rîşcani- Vadu Oii.

În general, totul ar fi fost la fel ca acum o sută, dar ce zic eu, ca acum cinci sute de ani, ba chiar ca pe vremea lui Dromichete, dacă nu apăreau nenorociţii de specialişti europeni cu maşinăriile lor diabolice, să tulbure datul strămoşesc.

Şi cu pretenţiile lor: ba că ciobanii să-şi taie unghiile, ba că să poarte geci din puf de pinguin, ba că şubele lor miţoase sunt pline de purici şi de microbi. Bun că deja au mobile ca să poată comunica şi IPod-uri cu meneluţe, da’ cică să pună gipies la oi, ca să le depisteze cu satelitul! Cică să facă brînza de oaie în oale de inox.

Da’ metrou n-ar vrea? N-ar fi mai bun un elicoipter ca să adune animalele cînd le prinde strechea asteniei de primăvară şi fug care-ncotro?

Geaba vii, geaba te duci, geaba rupi bieţii papuci! Mioarele nu s-au lăsat convinse să accepte pe ţîţele lor elegantele accesorii, fiecare în valoare de cîte 600 de euro, care-ar fi făcut posibilă alinierea caşcavalului autohton la normele caşcavalului de pe pieţele vestice. Behăitul lor protestatar a umplut munţii şi văile. De trei zile-ncoace, gura nu le mai tace, or fi bolnăvioare, bietele mioare?

La ce-i trebuie chelului tichie de mărgăritar?