Despre Sf. Gheorghe

Sfântul mare mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuţi şi onoraţi sfinţi ai creştinismului. Cu toate acestea istoria vieţii sale este foarte puţin cunoscută şi de-a lungul timpului au apărut multe legende care-l au ca erou.

El este sărbătorit atât de Biserica Ortodoxă cât şi de cea Romano-Catolică, imaginea sa fiind întotdeauna asociată cu vitejia nemărginită şi credinţa în biserica creştină până la sacrificiul suprem.

Tradiţia ortodoxă spune că Sf. Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie crestină, tatăl său fiind general roman, iar la vârsta de 30 ani Sf. Gheorghe a devenit, la rândul său, general în armata lui Diocletian.

Sf. Gheorghe s-a ridicat împotriva hotărârilor anti-creştine ale Consiliului de la Nicomedia (303), ceea ce i-a adus persecuţii din partea lui Diocletian. A fost chinuit în cele mai cumplite chipuri, otrăvit şi mai apoi decapitat.

Sf. Gheorghe a căpătat o popularitate imensă în Anglia după traducerea „Faptelor” sale în anglo-saxonă in secolul al VIII-lea, devenind totodată protectorul armatei. In timpul cruciadelor importanţa sa a crescut şi mai mult, existând relatări cum că Sf. Gheorge a asistat la lupta de la Antioh din 1098. Însemnele Sfantului Gheorghe au fost introduse de Richard Inima de Leu, iar crucea Sf. Gheorghe (roşie pe fond alb) a apărut pentru prima dată ca steag al corabiei „Lyme Regis” in 1284. Steagul actual al Angliei (Union Jack) are la origine crucea Sfantului Gheorghe.

In credinţa populară, Sf. Gheorghe este asociat adesea cu omorârea balaurului. Aceasta legendă datează din secolul al XII-lea şi una din variantele sale este „Legenda Aurea”.

Se povesteşte cum un balaur imens şi feroce a apărut lângă oraşul Selena din Lybia. Locuitorii trebuiau să-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar când nu au mai avut oi, balaurul a cerut pe fata împăratului. Atunci a apărut un viteaz creştin care s-a oferit să răpună balaurul.

În unele icoane timpurii fata împăratului este înfăţişată în gura balaurului, în timp ce un viteaz cu o suliţă se luptă cu acesta. După ce a străpuns balaurul cu suliţa, tânărul a dus-o pe prinţesă la palatul împăratului, care i-a oferit mâna ei şi jumătate din împărăţie.

Viteazul a refuzat spunând că mai are multe alte lucruri de îndeplinit în lupta sa pentru apărarea bisericii şi ajutorul săracilor şi nedreptăţitilor; apoi le-a spus că numele lui este Gheorge şi a plecat.

Misterul şi legenda care învăluie pe Sf. Gheorghe nu vor dispărea niciodată, la fel cum cauza sa nobilă va genera întotdeauna admiraţie şi respect.
Poate cea mai corectă afirmaţie despre el este aceea făcută de un ierarh din secolul al V-lea: „Numele Sfântului Gheorghe este onorat de credincioşii de pretutindeni, dar adevăratele sale fapte sunt ştiute numai de Dumnezeu”.

Sursa: Romanian Orthodox Page
dupa o predica a Pr. Alecsandru