Despre handbal, cu Sandu Iacob

Inceputul unei cariere de succes. Era elev in clasa a VIII-a. Stia ca va face sport si se axa pe fotbal. Mergea la antrenamente si credea ca acesta e viitorul. Dar a aparut Marcel Paunica, raposatul antrenor de handbal al Stiintei, care se ocupa de juniori. Vazut-placut-convocat la echipa. A inceput munca asidua si lui Sandu ii placea avalansa de goluri.

Era clar ca facuse alegerea buna: handbalul era ceea ce il definea ca om. Se cerea munca in echipa, miscare permanenta si eschive. Parintii l-au sustinut si mai ales tatal, cunoscutul maseur al Sport Clubului, om care isi petrecea majoritatea timpului langa sportivi.

Ca si debut, Sandu Iacob mentioneaza o dubla legitimare dar si un dublu antrenament zilnic: in echipa IMU cat si la echipa de juniori ai Stiintei. In viata lui sportiva si-au pus amprenta: regretatul Marcel Paunica, Otto Hell, Petre Ivanescu si Omer Aihan. Echipele care l-au avut pe Sandu Iacob ca si jucator au fost: Steaua Bucuresti, Fibrex Savinesti, TV Endingen-Elvetia, HCM Constanta, Luebbecke Germania, Stiinta Dedeman Bacau, iar in prezent Energia Tg. Jiu.

Familia si sacrificiul

Sandu este convins ca se poate impaca si sportul si familia, dar este un proces oarecum dificil. Are sotie si doi copii care necesita atentie iar el le ofera toata afectivitatea de care dispune, dar recunoaste ca totul se invarte in jurul programului pe care handbalul i-l permite.

Venirea la Bacau – o bucurie care a tinut doar 3 ani

Managerul Stiintei, Dorel Sanie, l-a contactat in iunie 2007 cand inca se afla in Germania si i-a propus o revenire la Stiinta. Era un vis care insfarsit se indeplinea.

Sandu imparte in perioade acesti trei ani petrecuti la Bacau: iunie 2007-decembrie 2008, un an in care alaturi de colegi si conducerea tehnica a savurat multe succese si evolutia echipei a fost peste asteptari, dat fiind faptul ca echipa era nou constituita.

A doua perioada, ianuarie 2009-iunie 2009, dupa intoarcerea de la Campionatul Mondial din Croatia, isi gaseste echipa daramata si nemotivata datorita problemelor financiare pe care clubul le traversa la acea vreme. Fiind cel mai experimentat dintre ei, a inaintat o cerere de dialog conducerii tehnice si administrative a echipei. Ca si rezultat a primit un loc pe banca de rezerve iar cand echipa a plecat la Tg. Jiu in deplasare, Sandu a fost lasat acasa, neparticipand in nici un fel la meci, in conditiile in care era 100% apt pentru a juca.

A fost ca o prima palma primita in toata cariera de sportiv. Seriozitatea ii era rasplatita cu “izolarea de echipa”. Miscare paguboasa pentru echipa Stiintei, pentru ca a fost o perioada in care nu s-au acumulat decat pierderi si regresii. Ultima perioada, iulie 2009-iunie 2010, a adus un loc 4, dupa munci asidue.

Un contract ratat – o idee neinspirata

Numirea lui Otto Hell la conducerea Stiintei si interventiile lui Constantin Apostol, l-au facut pe Sandu Iacob sa refuze oferta celor de la CSM Resita, unde ar fi fost dublu retribuit fata de Bacau.

Pentru Armanu, Sandu Iacob reprezenta cu siguranta o amenintare

In conditiile in care echipa pierdea meci dupa meci, conducerea echipei trebuia sa se justifice catre conducere. L-au scos pe Iacob vinovat, pe Alin Bondar, pe Claudiu Dediu si pe Miroslav Simic. Armanu incepuse un atac indirect, lansand diverse motive pentru care Sandu nu mai joaca la parametrii cunoscuti de public: l-a invinuit ca vinde meciuri, ca e mai mult interesat sa ia conducerea echipei in locul lui, ca nu vine la antrenamente sau ca vorbeste prea mult la mobil. Lucruri neadevarate, care au denigrat un mare sportiv, un om deosebit si un titan care a muncit in orice conditii. De fapt Armanu cauta un vinovat pentru insuccesele sale personale ca si antrenor si a rezultatelor slabe.

Motivul conflictului

“Pretul pe care eu l-am platit prin necontinuarea activitatii mele sportive la Stiinta, se datoreaza exclusiv lui Armanu si nepriceperii sale de a gestiona conflicte. Pentru mine este clar ca el este prima persoana care nu m-a vrut la echipa Stiintei. A inflentat negativ conducerea si a dorit ca eu sa nu fiu pastrat ACASA”, a declarat Sandu Iacob.

Multumiri si recunostinta primarului Stavarache

Sandu Iacob tine sa multumeasca in primul rand primarului Romeo Stavarache si domnilor Apostol, Paval si Geoseanu pentru sprijinul acordat.

Cum vede sfarsitul de cariera?

Asa cum era de asteptat: la Bacau, la Sala Sporturilor. Acolo e locul unde spune sportivul ca se simte apreciat de public. Acolo e locul unde impreuna cu cei care l-au ovationat si sustinut, poate sa traiasca din nou clipa perfecta cand “respira handbal, traia handbal”.

Sandu Iacob, din pacate fostul inter al Stiintei, e nostalgic dupa vremurile cand sute de suporteri ii strigau numele. Ecoul acelor strigate il urmaresc si sunt muzica lui preferata.

Iti multumim ca existi, Sandule si daca handbalul bacauan e trist fara tine, tu sa fii fericit.