Deplasari teatrale
Spectacolul lui Tennesse Williams Un tramvai numit dorinta, va fi jucat de catre actorii Teatrului Bacovia, astazi incepând cu ora 17,30 pentru iubitorii de arta dramatica din Târgu Neamt.
Deplasarea institutiei bacauane face parte dintr-un lung turneu de promovare a imaginii teatrului, in programul stagiunii 2006 – 2007.
Actorii vor reveni pe scena mare a Bacaului, duminica 3 iunie cu spectacolul Oamenii cavernelor, de William Saroyan.
am vazut ceva foarte placut era prostia altcuiva mai mare ca a mea
ultima oara cand am mers la notarra (era exact anu trecut in festival) am vazut MaMaMagritte, atat de reconfortant vizual si de frumos coregrafic… de unde insa iesea lumea pe capete, ceea ce mi s-a parut o mare nedreptate si o ofensa chiar. biografia lui magritte, viata pe un peron de paler, fatma femeia misterioasa in negru. deci ceva nu mergea la capitolul asocieri, bagaj.
nu mi se pare corect sa ramana mai putini oameni in sala dupa asa o oaza de teatru decat cei care au ramas sa aplaude dupa treaba inspaimantatoare de azi.
se ia un tramvai numit dorinta, se ia distributia de la bacau, se ia un regizor pre numele sau mulga… aaa, pardon!, fulga, apoi un decor oribil-oribil (apreciez cubul optic, merci!) si o lebada muribunda de actrita principala.
ok, blanche du bois, caci despre ea este vorba, o profesoara de limba engleza frigida (nu, nu limba!), se duce in the outskirts of civilization unde traieste stella, sor-sa, casatorita cu un animal 100% produs american (si totusi polonez jegos) sa traiasca cu ei. m-am speriat. cand am vazut cat de distrusa era gagica: respira manierisme prin toti porii, la vorba, la port, la gestica. pur si simplu vetust, gros de tot si o afectare stupida! era dement sa o privesti.
ca sa nu o blamam pe actrita ca nu a efectuat o parada de rol, complex, solicitant, avem placerea sa o admiram in doo ipostaze: mai-sus-mentionata fata batrana frigida cu frecvente spasme ale degetelor (miscare scenica), o mimoza fragila si deranjant de prost imbracata, intr-un cuvant, usor suspectabila de mironotzisenism ieftin PLUUUSSS (/minus, ca e la polul opus) usuratica lepadatoare de conac parintesc, care s-a intretinut prin hoteluri cu barbati in trecut si care nu se da inapoi de la sedus tinerei de 17 ani care scriu poezii sau momma’s 30-year-old boys sau soti de surori, a regular homewrecker.
nu pot intelege reactia ultraexcitata a salii (majoritar liceeni cu clasa- cica de la lipatti- cam lipsiti de discernamant in cazul asta, pt niste viitori artisti). ceilalti actori au fost mai simtiti, insa tipa asta era de neaplaudat, daca nu de huiduit (vezi cazuri recente)! si te intrebi: domle, astia nu se vad?! regizorul dormea in papuci? nu ii tragi o palma groasei aleia, ca joaca din alt film? ma si gandeam ca macar ultima piesa proasta vazuta, ultima femeie a lui juan- odeon, avea o noimutza si chiar niste problematici frumoase, desi generale, ca le-or fi gandit toti in decursul vietii. mi s-a povestit ca in teatrele din provincie unde nu au montat regizorii tari de azi se joaca inca in dulcele stil clasic si cine face ceva nou este felicitat pentru curaj. uite ca un tramvai numit dorinta a incercat o ciorbita de SUA moderna cu folk american, chansonettes si Chopin. imi pare rau, in arta nu ma pot consola cu vorbe precum „intentia conteaza”, fiindca nu le-a iesit. deci macar in bucu avem teatru prost bun.
si cred ca tre sa ne cultivam mai mult abtinerea de la aplaudat unde chiar nu e cazul, poate fi un pas mic inainte catre selectarea repertoriilor, sa le mai cernem putin.