Decât la psihiatru mai bine la teatru


Pe scările Casei de Cultură numai gura Elizei Noemi Judeu se-aude şi din departare îi văd mâinile. Se agită şi e exuberantă în hainele adolescentine şi tot flutură părul lăsat pe spate. Are emoţii pentru cursul de teatru pe care urmează să-l susţină dar maschează bine starea. Ştie exact ce face.

E produsul lui Ion Cojar, eleva lui de suflet. Ăsta a scos poezia din ea şi tot el a învătat-o să jongleze cu emoţiile. Pe mine mă rodea curiozitatea s-o văd şi-n postura pedagogică. O ştiu ca actriţă şi niciodată nu m-am oprit din a o admira. Dar noul proiect de coordonare a unui curs recreativ prin teatru, recunosc că mi-a trezit curiozitatea.

Au apărut 10 participanţi care nu se cunoşteau între ei şi care vădit, erau şi ei emoţionaţi de necunoscut. În nicio jumătate de oră, Eliza a reuşit să coaguleze grupul şi părea că se cunosc de mult.

“În fiecare există poezie. Eliberaţi-vă! Nu vreau să gândiţi. Aici simţiţi.” Cu siguranţă nu auzi asta în fiecare zi.

A fost o invitaţie ce a constituit rampa de plecare, de iniţiere a cursului. Cu toţii au priceput că teatrul s-a născut din nevoia de expresie, din revoltă şi că sentimentele profunde ca ura, iubirea, durerea trebuie scoase la iveală şi calea cea mai potrivită e teatrul.

“Ştiu cu siguranţă că orice om poate fi actor. Teatrul e ca o biserică unde actorii se mărturisesc, se spovedesc“. Aşa îi asigură Eliza iar participanţii nu au motive să n-o creadă pentru că au în faţa lor un actor pentru care teatrul înseamnă viaţă, aer, motiv de a trăi.

Exerciţiile Elizei seamănă perfect cu psihodrama lui Levy Moreno folosită în psihologie. Aduce perfect cu jocul de rol folosit de consilierii psihologici care folosesc acest instrument ca metodă în vindecarea diverselor probleme comportamentale, psihice. Dar aici ceva e în plus: e vindecare prin artă. Arta vie numită teatru.

Timp de 2 ore cât a durat cursul am văzut lacrimi, am văzut trecerea de la seriozitate la râs nebun, de la închidere şi comunicare limitată (nu pentru că acolo ar fi fost neştiinţă dar cu siguranţă n-a fost provocare la “simţire”), la creativitate şi detaşare totală.

Am văzut cum finalul de curs n-a picat bine pentru că ei nu se dădeau plecaţi şi undeva în sală, un domn se întreba retoric: “Când au trecut, frate, 2 ore?!”. Se confirma relativitatea lui Einstein: când ceva te atrage, două ore par ca două minute.

Eu ştiu de ce a ieşit atât de bine cursul Elizei Judeu: are multe de spus, de transmis, de învăţat, de scos la rampă vocaţia de mediator, de pedagog.

A venit vremea să urle cu voce tare: “BĂ, TEATRUL VĂ VINDECĂ!“.

Nu vă rămâne decât să confirmaţi după ce închistarea, reţinerea şi deprimarea par a vă fi necunoscute.

3 comentarii la „Decât la psihiatru mai bine la teatru

  • joi, 07-11-13 la 16:25
    Permalink

    Portret în zi onomastică
    La mulţi ani Mihaela Băbuşanu Amalanci în zi onomastică!!!!!

    Este născută la 12 martie (nu se spune anul), în jud Vaslui.
    A studiat la Liceul teoretic “Mihail Kogalniceanu” din Vaslui-profilul filologie-istorie. Urmează azi cursurile Universităţii “Ştefan cel Mare” din Suceava- specializarea
    Muzeologie, ale Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii “Spiru Haret” Bucuresti şi pe cele de perfectionare in domeniul conservării preventive a bunurilor de patrimoniu la Centrul pentru formare, educatie si management in domeniul culturii din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor Bucuresti (2004), obţinând diploma de conservator bunuri culturale, functie pe care o indeplineste în prezent în cadrul Complexului Muzeal “Iulian Antonescu” din Bacău- Secţia Informatizare, Educaţie Muzeală.
    Din anul 2011, Ministerul Culturii i-a acordat titlul de Expert în Bunuri arheologice şi istorico-documentare / obiecte cu valoare memorialistică.
    Din anul 2011 conduce apreciata revistă de cultură lunară „Sportul Băcăuan” şi un ONG „Derzis Eruditio” prin care s-a implicat în câteva acţiuni cu profil caritabil, acţiuni nu de foarte mare ecou dar un impact real asta dacă ar fi să amintim doar punerea bazelor unei biblioteci în comuna Băceşti jud Vaslui, la un Centru Medico-Social(azil) prin donarea a peste 1200 de volume etc
    Poetă apreciată, om de cultură, redactor al revistei „Plumb”, jurnalist apreciat, Mihaela reuşeşte prin modestie şi altruism să nu treacă neobservată, dimpotrivă, ne determină să o îndrăgim cu toţii.
    Frumoasă, dedicată, implicată, serioasă şi extrem de amabilă, un om modest cu foarte multe resurse şi calităţi, o esenţă tare într-un ambalaj micuţ dar foarte preţios.
    La mulţi ani de Sfinţii Mihail şi Gavril!

    Răspunde
  • joi, 07-11-13 la 16:25
    Permalink

    am luat datele d epe internt asa ca sper sa fie corecte

    Răspunde
  • joi, 04-03-21 la 9:26
    Permalink

    Cu extrem de mare întârziere (vreo 8 ani se pare), mulţumesc pentru urări!

    Răspunde

Dă-i un răspuns lui L Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.