Bătaia nu-i ruptă din cer

Irina BacaoanuAșa a trăit: văzându-ți mama sub ploaia loviturilor, apărându-se inutil, amenințând cu plecarea, cu sinuciderea sau cu crima. Așa a căutat și ea să trăiască. E singurul cadru pe care-l cunoaște și care îi e familiar.

N-o coafează calmul, liniștea, vorbele frumoase. Ce-ar mai avea Freud de treabă cu ea dacă ar întinde-o pe canapea! Ar găsi modalitatea cea mai perversă de căutare a senzațiilor, a emoțiilor, a senzualității, a excitației sexuale și a unei dorințe de dominație vecină cu isteria.

Biată umanoidă! E produsul altora. A nebunilor care n-au avut nimic în comun cu normalitatea. Dar nici ea nu-și recunoaște, decât rar, infirmitatea. Povestește cu grandilocvență agresivitatea la care o supune bărbat-su de parcă ar trebui să ne amuzăm în comun.

Nu încerc să-i zdruncin realitatea. Aș descumpăni-o. Dar nici n-o aprob. Mă uit undeva în gol. Caut cazuri asemănătoare și găsesc o mulțime: din beletristică, din viață, din cabinetul de psihologie.

Aproape că fug de ea. Nu vreau să mă marcheze povestea ei. Poate din egoism o fac. Un gând m-a apăsat toată ziua și nu m-a lăsat nici în timpul nopții: cu toți facem alegeri. Dar cel mai greu e să trăim cu ele. Să n-ai nici măcar cui reproșa decadența ta, dezumanizarea, viața trăită fără sens…

La final, când s-o întreba ”De ce?” mă înspăimânt că n-are cine să-i răspundă.

Irina Bacaoanu

Irina Bacaoanu scrie din cand in cand pe Bacaul.ro si mai mereu pe blogul sau, Bacaoanu.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.