„Anotimpurile”…de ANTONIO VIVALDI
Astăzi, 4 martie, se împlinesc 330 de ani de la naşterea lui Antonio Lucio Vivaldi, (1678–1741), compozitor şi violonist italian, cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical veneţian. Vivaldi este unanim considerat a fi compozitorul care a dat cea mai mare strălucire genului numit concerto, în perioada barocului şi consacrarea sa în toate genurile muzicale avea să-i confere compozitorului o glorie internaţională incontestabilă, fără precedent în istoria muzicii.
Acesta este şi motivul pentru care Secţia de Artă a Bibliotecii Judeţene « C. Sturdza » a ales să-i realizeze un portret de compozitor printr-o expoziţie şi să-l propună pentru audiţia săptămânii, mai ales că deţine o discografie bogată , atât pe discuri fonografice, de o bună calitate, dar şi pe CD-uri. Importanţa creaţiei instrumentale a lui Vivaldi, simbolizată ideal de seria celor patru concerte inspirate de cele patru anotimpuri, vine din autoritatea cu care el a ştiut să respingă structura de concerto grosso a lui Corelli, pentru a impune foarte repede forma mai scurtă a concertului cu solist în doar trei părţi simetrice (repede-lent-repede). Solist el însuşi, Vivaldi, practica cu mare naturaleţe această formă concertantă.
De asemenea, Antonio Vivaldi a exercitat prin creaţia sa instrumentală o influenţă puternică în dezvoltarea ulterioară a muzicii concertante, în clasicismul vienez, prin reprezentanţii săi cei mai de seamă : Haydn, Mozart şi Beethoven, iar J. S. Bach a avut pentru unele lucrări un asemenea entuziasm, încât a recopiat sau a transcris un mare număr dintre ele ( Concertul pentru patru viori (Op. 3 Nr. 10), Concertul pentru patru clavecine (BWV 1065), asigurând astfel, fără să fi intenţionat, supravieţuirea lucrărilor modelului său, care a fost Antonio Vivaldi.
Ana Chiscop, Secţia de Artă