Europo, venim! Melodrama dosarelor

Nu gîndi. Chiar dacă gîndeşti, nu vorbi. Dacă totuşi vorbeşti, nu scrie. Dacă eşti obligat să scrii, nu semna. Dacă semnezi, nu te mira! (Vorbe de duh din deceniul nouă al secolului douăzeci)

Nu se revoltă, nu se lamentează, nu e niciodată melodramatic, nu-şi smulge părul şi nu-şi dă cu pumnii în cap, indiferent de piedicile care-i stau în faţă. El acţionează rece, bazîndu-se pe frica umană, pe ezitările, slăbiciunile şi pe micile laşităţi ale celorlalţi. Aşa a făcut mereu, aşa a fost antrenat, ăsta-i sîngele lui de ofiţer de securitate.

Perfidia e arma lui cea mai subtilă. Dezbină şi stăpîneşte prin aluzii, minciună, dezinformare, zvon. Prin provocare. Făcîndu-şi complici prin intimidare, ameninţîndu-i că dă în vileag amănunte compromiţătoare despre ei. Marele Maestru n-are nici o jenă. Îşi permite orice şantaj, pentru că el e perfect : e integru, echilibrat, inteligent şi, în plus, are ochi albaştri, de arian pur sînge. El nu greşeşte. Tu de ce ai greşit ?

N-ai spus bancul cu Ceauşescu la vînătoare de pliznăi ? N-ai rîs ? Ce credeai, că nu ne-am prins ? Ne-am prins, gagiule, că nu suntem aşa de proşti pe cît ne credeţi voi ! De-aia ştim tot, că suntem deştepţi şi-avem oameni peste tot ! Ia spune, soră-ta de la Adjud n-a făcut avort anul trecut ? N-ai înjurat miercuri cînd ai ieşit de Alimentara de la colţ că n-ai apucat să iei lapte pentru ăla mic ? Dar în lift, pe 26 ianuarie, cînd s-a luat curentul, ce-ai vrut să spui cu « dracu’ să-l ia, cu economia lui cu tot ! » ? Şi vezi, mai potoleşte-o pe nevastă-ta, că prea vrea să curgă apa tot timpul ! E pe listă la noi, o textăm şi pe ea, că nu-i convine nechezolul şi adidaşii, aşa a zis la ea la servici.

Credeai că nu ştim ? Ştim tot, tovarăşu’, ştim şi că ai maşină de scris, şi că ţii jurnal, şi că ai poza regelui Mihai în albumul cu timbre, şi că vrei benzină la liber, şi că nu-ţi convin programele de la televizor. Îţi ştim şi prietenii, domnu’, şi pe derbedeul ăla de doctor care vrea să plece-n Australia, cică să studieze antropologia sau pe dracu’ să-l chieptene, şi pe aiuriţii ăia din gaşca voastră de şmecheri care se dau poeţi cu care bei şi faceţi orgii, vă uitaţi la video şi vorbiţi tot felul de prostii periculoase şi comentaţi minciunile de la Europa Liberă ! Şi cărţile pe care le citiţi şi muzica pe care-o ascultaţi !

Băi, băgaţi-vă minţile-n cap, că vă ia mama dracului ! Ce sunteţi voi, bă ? Uite la tine : blugi de căcănar şi favoriţi şi păr lung ! Cine vă bagă pe voi în seamă, conţopiştilor ? Ce vreţi voi, bă jegoşilor, să distrugeţi tot ce-a făcut poporul ăsta, bă ? Vă daţi intelectuali şi voi nici nu ştiţi pe unde se pişă găina ! Înjuraţi regimul care v-a făcut oameni, nenorociţilor ! Bă, ţara asta s-a făcut cu sacrificii, bă, cu sîngele străbunilor, şi n-o să vă lăsăm noi să vă bateţi voi joc de ea ! Noi suntem braţul înarmat al partidului, bă, şi vă ţin în declaraţii şi vă bag la rece pînă ieşiţi la pensie !

Ia zi-i, ai cumnat ungur ? Ai ! Şi primeşte pachete din Germania, de la fugaru’ de văr-su ? Primeşte! Citeşti ziare franţuzeşti ? Citeşti ! Ai zis sau nu că-i mai bun Kentul decît ţigările româneşti şi că Olcitu-i o cacialma de maşină ? Ai zis că-i mai bine-n Occident, decît la noi ?

Vezi, măi băiete că ştim ? Ştim tot, tot, tot, tovarăşu’! Păcat de tine că eşti tînăr şi ai perspective, dar cu atitudinea asta ai să-ţi pierzi serviciul, o să te dăm afară din casă, şi-ai s-ajungi un nenorocit, poate chiar la puşcărie !
Atenţie mărită la ce daţi pe guşă, că vă textez în continuare !

Nu transpiră. Nu clipeşte. Nu tremură. Calculează totul la rece. Se exprimă clar şi convingător. Îţi spune confidenţial că are şefi proşti şi că politicienii sunt nişte lichele. Îi dă perfectă dreptate lui Liiceanu pe care îl citează, – dar te imploră să nu mai spui nimănui – că moralitatea naţiunii e compromisă, că nu suportă minciuna şi mizeria morală în care colcăie viaţa politică din România. Cu toate astea, deoarece e patriot, erou şi om de bine, crede în viitorul luminos al patriei noastre şi al întregii umanităţi, şi e duşman înfocat al străinilor care vor ca România să dispară de pe hartă şi în locul ei să rămînă o gaură neagră, în care capitaliştii să facă ce vor.

Rîde ca un om, doar că rîsul lui nu e molipsitor. Dimpotrivă, cînd îi auzi hohotele, îţi creşte un nod în gît şi pielea ţi se face de găină. Are puterea să-ţi transmită chiar şi cu un zîmbet candid teroarea şi să te facă părtaş la conjuraţia împotriva propriilor tale convingeri. Să te facă să-ţi fie frică de umbra ta. El fabrică frica, o organizează şi ţi-o livrează la pachet cu furia că nu poţi face nimic.

Te întoarce de nu te vezi. Minte, invocînd adevărul. Deodată schimbă registrul şi mimează sinceritatea. Hai, bătrîne, doar suntem oameni, ce dracu? Ce, eu nu văd ce se-ntîmplă în ţara asta? Nu-mi iau şi mie apa cînd mă rad şi curentul cînd mi-e lumea mai dragă? Crezi că eu nu m-am săturat de analfabeţii ăştia şi de toate limbile şi pupăturile-n fund care-i fac să creadă că sunt eroii neamului? Am şi eu o fetiţă care vrea banane şi portocale.

Se smiorcăie aşa cîteva minute de-ţi vine să-i plîngi de milă. Are o sinceritate provocatoare. Privirea lui te dezbracă de haine, de piele, de carne şi rămîi gol-goluţ în faţa lui: tu şi gîndurile tale cele mai ascunse. Ştie să facă atmosferă, atmosfera aceea, ştiţi dumneavoastră, care te obligă la confesiuni intime. Te face să cînţi, să dai pe guşă. Să te laşi manipulat şi să-ţi placă. Să te simţi important. Marele Maestru te ascultă, privindu-te-n ochi. Te ascultă, interpretează, este interesat de tot ceea ce simţi, de tot ceea ce te preocupă. Vrea mereu amănunte pe care tu niciodată nu le-ai luat în seamă.

Te face să descoperi odată cu el că lucrurile mărunte au importanţă. Marele Maestru îţi acordă atenţia lui. E, poate, singurul moment din viaţa ta de vierme în care cineva te ascultă cu atenţie, se preface impresionat de îndoielile tale, de tristeţile şi dorinţele tale, şi te face să crezi că părerile tale pot schimba nedreptăţile, lumea aceea întunecată şi ameninţătoare din România de la sfîrşitul secolului douăzeci.