Unora le place… Brahms
Serile de joi, la Ateneu, sunt incantatoare. Asta seara, programul a fost sustinut de dirijorul Dumitru Goia (Rep. Moldova) cu o experienţă concertistică vastă acompaniat de Filarmonica bacauana si solista Dana Borsan, care au daruit publicului momente de neuitat.
J. Brahms, concertul nr. 1 pentru pian si orchestra si Simfonia nr. 104 in Re Major, J. Haydn, au fost un adevarat festin.
Acompaniamentul gros şi dens, precum şi alternarea frecventă a părţilor de pian solo şi cele orchestrale ale concertului fac orchestra să devină partener egal cu pianistul, ceea ce s-a şi realizat in aceasta seara. Orchestra a preluat cu sensibilitate şi atenţie maximă toate trăirile solistei. Iar după acest concert solicitant şi de durată ma gandeam la diversitatea lucrarilor lui Brahms: aici colturoase, aici diafane!
La vremea când Brahms scria aceste lucrări, Concertul de pian nr.1 fusese catalogat de către critici drept “neortodox, banal şi îngrozitor”. Răspunsul lui Brahms a fost: “Eu doar am făcut nişte experimente cu sentimentele şi trăirile mele”. Simfonia a 3-a în schimb a fost catalogată de către dirijorul Hans Richter, cel care a dus-o pe scenă pentru prima oară drept “Eroica” lui Brahms. Deşi cea mai scurtă ca şi durată dintre simfoniile lui Brahms, Simfonia 3-a este considerată de mulţi muzicieni din punct de vedere artistic ca şi una care “aproape că atinge perfecţiunea”.
Daca iubiti serile de martie, poate joia urmatoare, 23.03., faceti loc in agenda voastra si simfoniilor lui Schubert, Beethoven si Taneev.