Argumentabila lipsa de prestanta
“Nu toate valorile pe care ne intemeiem viata sunt argumentabile. As spune chiar ca neargumentabile sint tocmai valorile cardinale, cele care nu ne parvin prin educatie, ci prin cutuma, cele a caror incalcare se amendeaza, de regula, prin expresii vagi, de genul nu se cade, nu sade bine, nu se cuvine, nu e frumos” (Din “Nu e frumos…” de Andrei Plesu, Dilema Veche 27.XII.05)
Una din preocuparile “boerilor mintii” de pe malul bucurestean al Dambovitei este permanenta lor sfortare de a parea suprainteligenti, de a-si pune tot timpul scoarta cerebrala la productii de ecran lat, mai lat decit le poate mintea si asa fac gresesli, care mai devreme sau tirziu se intorc asupra lor. Dintre “boierii mintii” de acolo, cel mai mare bumerangiu al dispretuirii concitadinilor sai este ex-ministru Andrei Plesu.
In fiecare dimineata cind se trezeste isi spune: “Azi trebuie sa fiu desteptul zilei, cel mai destept din Bucuresti! Neuroni, luati comanda la mine; iesiti la atac!” Si asa s-a apucat sa scrie articolul “Nu e frumos…” Un articol-lectie, fiindca in ziua aceea Andrei Plesu, fiind cel mai destept dintre bucuresteni, trebuia sa le dea o lectie despre valorile neargumentabile, sa se stie ca primul boier al mintii nu doarme; gindeste, ce gindeste, si scrie ce vrea.
De data aceasta a facut o derogare de la practica sa curenta, de a-l scoate in fata clasei si a-i da o pereche de palme critice-vulgare celui pe cel care-l urecheaza, fiindca era vorba de Alina Mungiu Pippidi si “evanghelistii ei”. Alina Mungiu oricum trebuie menajata fiind o chiaburoaica a mintii ce aspira – si transpira – sa-si faca loc printre boieri, dar un semnal de “nu se cade”- “nu e frumos” trebuia sa-i dea Plesu.
Andrei Plesu si-a pus manusele de catifea si a luat-o mai pe departe, tocmai de la ce este argumentabil si ceea ce nu este argumentabil. Ne taie respiratia nu alta, noua astora care nu am umblat pe la inalte facultati de arte si nici dintr-un minister in altul, dar care stiam ca in libertatea mintii putem argumenta si neargumentabilul. Apoi le incilceste rau, rupind cutuma, adica vechile obiceiuri, datini, legile nescrise dar transmise din tata in fiu de generatii, de procesul educatiei.
Probabil e vorba de educatia asta noua de umilire si colonizare de dupa 1990, cu care ne tot omoara boierii mintii. Fiindca a rupe cutuma de educatie inseamna a nu intelege elementarul rational, dar de la Andrei Plesu este de asteptat, el isi cladeste o piramida filosofica din carti de jucat popa prostu, spre nenorocirea sa.
Dar din semnalul transmis autoarei de “evanghelisti reconditionati”, mie, care am citit OBSCENITATEA PUBLICA, imi face impresia ca Andrei Plesu ii transmite si “Quod licet Iovi, not licet bovi” in care “bovi” a fost pus doar ca rima la “Iovi”, motiv pentru care romanii traduc aforismul: “Ce i se permite vacarului nu i se permite vacii.”
Asa ca, sa vedem ce “nu se cade” , ce “nu sade bine”, “nu se cuvine” , “ce nu e frumos” – nu in obscenitatea mintii doamnei Alina Mungiu-Pippidi, ci in volumul de articole si eseuri OBSCENITATEA PUBLICA al lui Andrei Plesu, aparut in editura altui boier al mintii, filosoful depresiv boier-bani-multi Gabriel Liiceanu, in anul 2004.