Copiii spun lucruri… trosnite!
Stefan trece pe uliţă cu mama şi cu biberonul cu lapte în braţe.
– Îmi dai şi mie un pic de lapte? îi cere doamna cu care s-au întâlnit.
După o clipă de gândire copilul îi răspunde apăsat.
– Nu! Îţi dau vaca…
Mama are treabă la aragaz. Vasilica se joacă pe podea cu o maşinuţă. Din dormitor se aude plânsul bebeluşului de numai câteva săptămâni.
– Vasilica, du-te mamă să vezi de ce plânge aia mică, se roagă mama de copil.
– Îăăă, da’ las-o mamă,-ncolo, cred c-o dor măselele…
– Mama, gata nu mai plâng când mă laşi la grădiniţă.
– Bravo, băiatul mamei…
– Mama ştii, astăzi doamna educatoare chiar m-a lăudat.
– Da? Şi ce ţi-a zis?
– Păi, m-a mângâiat pe cap şi mi-a spus că sunt aliniat mintal…
Ionut, m-am întâlnit cu doamna învăţătoare şi mi-a spus că e supărată pe tine pentru că iar ai trecut pe lângă ea şi nu i-ai spus „săru’ mâna.”
– Da? Da’ ce, ea îmi spune mie „săru’ mâna” când trece pe lângă mine?
– Profesorii au ieşit din nou în stradă, aude Tudor spunându-se la radio.
– Uraaa! strigă copilul aruncând, de bucurie, cu caietul de teme în tavan. Acolo să rămână!…