Un comert civilizat…
Am intrat dimineata intr-un magazin. Nu era decat vanzatoarea care vorbea la mobil. Intrarea mea cu dorinta vadita de a cumpara ceva, de a lasa niste bani acolo, in magazin, nu a sinchisit-o catusi de putin.
Am stat, am asteptat, m-am uitat la preturi, vrand sa par interesata, am batut cu degetele, a joaca, in tejghea, m-am uitat, la un moment dat, urat in ochii vanzatoarei cand i-am prins priverea, dar sa nu credeti ca asta a deranjat-o vreun pic.
Doamna vanzatoare a continuat sa vorbeasca la telefon ca si cum ar fi fost singura, eu am iesit din magazin dupa cateva minute, nu iritata cat scarbita de modul cum inteleg unii vanzatori sa-i trateze pe clienti.
Si nu e prima data cand intru in magazin si vanzatoarele ori vorbesc la mobil si nici nu te baga in seama cum s-a intamplat de dimineata, ori te servesc in timp ce vorbesc si sa nu mai spun la ca incurcaturi se ajunge pentru ca nu se pot concentra pe doua lucruri in acelasi timp.
Foarte mult de dorit lasa si pregatirea/cultura (sic!) vanzatoarelor. Multe dintre ele habar nu au ce marfa au la vanzare.
Intrebi, primesti raspuns „n-avem…”, dar ochii-ţi fug, vezi marfa si intrebimirat, nevinovat, „da’ aia ce-i?… Cum n-aveti?…”
Am intrebat intr-un magazin daca are fulgi de cereale. Vanzatoarea senina mi-a raspuns ca da! are numai de cartofi!…
Adesea, la chioscurile de ziare, cer rebus… De fiecare data mi se dau integrame…
E chiar asa de greu sa stii ce e rebusul si ce e integrama?
Am cerut alta data un tricou si mi s-a dat la alegere un brat de bluze colorate in toate culorile curcubeului.
Am cerut din nou tricou ca din discutia cu vanzatoarea sa inteleg ca eu trebuia sa-i cer maiou pe langa gat ca ea sa stie cu ce ma serveasca…
Ori, pentru mine a fost o adevarata surpriza sa aflu ca tricourile au ajuns sa se numeasca maiouri pe langa gat…
In conditiile in care clientul este ignorat, tratat cu indiferenta si dispret, nu se poate vorbi despre un comert civilizat.
Cum la fel, nu putem vorbi despre un comert civilizat atata timp cat vanzatoarele nu stiu sa vorbeasca, nu cunosc denumirea marfii pe care o ceri, nu au cunostinte minime de cultura generala.
Cred ca nici patronii care au angajat asemenea vanzatori nu-s cu nimic mai buni.. .
buna. si mie mi s-a intamplat tot felul de lucruri urate cu vanzatoarele. Dar am adoptat o metoda: cand nu-mi place in acel magazin, nu mai calc acolo si nici nu-l recomand. Eventual se poate vorbi cu patronul. Dar aceasta presupune ca ai si cateva magazine mai aproape. oricum a avea verticalitate in ceea ce vrei sa faci nu te scuteste de neplaceri. Dar macau\r ai satisfactia ca nu participi pasiv la grosolaniile vanzatoarelor.
Dar, cand esti grabit, cand timpu-ti fuge de sub picioare, nu ai ce face si intri in magazinul in care esti tratat ca un cersetor, ca un infractor, nu ca un om care ai intrat sa lasi niste bani.
Nu stiu ce se poate vorbi cu patronul. Cu siguranta isi cunoaste angajatii si daca-i tolereaza, interventia e inutila.
Daca toti clientii am fi pretentiosi si i-am obliga pe vanzatori la o atitudine decenta, cred ca si la noi s-ar putea vorbi de un comert civilizat.
Si, revin la ideea ca cei de la OJPC ar trebui sa iasa pe teren mai des, sa verifice calitatea marfurilor dar si atitudinea vanzatorilor fata de cumparatori. Daca-si fac aparitia in presa doar de doua ori pe an, la Craciun si la Pasti, ca sa dea sfaturi si sa faca recomandari pe care nimeni nu le respecta, apoi nu vom avea niciodata un comert civilizat.
Draga doamna sau domnisoara Silvia, de-a lungul timpului am invatat ca fara suferinta si fara sacrificiu nu se poate progresa. Pot fi de acord de a face compromisuri dar nu de a te compromite. Cand lupti pentru o viata mai decenta din care sa dispara grosolania si lipsa de bun simttrebuie sa te pregatesti pentru „suturi in fund” si pentru sacrificul de a merge 500 de metri in plus pur de a nu cumpara de acolo de unde te simti tratat „ca un cersator”. (In paranteza, nu inteleg de ce cersatorii sunt tratati astfel? Nu sunt si ei frati de-ai nostri?).
Chestia cu patronul care mai tolereaza angajatii se mai verifica pe mai putin de jumatate. acum sunt atat de multe magazine incat patronul are un mare interes de a-si atrage clientii.Oricum merita sa verifici pana la capat daca este astfel.
In legatura cu OJPC, este un organism de stat, adica unul platit de noi pentru noi. Asa ca sa actionam. Adica sa mergem de persoana la ei si sa-i „obligam” a veni acolo unde sunt probleme. Cateodata sunt mai deschisi decat putem banui. Daca ramanem mereu cu mentalitatea ca cei din astfel de organisme nu fac nimic si nu ne baga in seama nu vom putea evolua. Ei pot fi determinati sa ne bage in seama.
Dar eu mai cred si ca uniunea face forta. Asa ca hai sa ne unim in gand, spirit si actiune. Puterea va fi mai mare si idei atat de bune nu se vor pierde din lipsa de a fi ascultate.
Eu locuiesc in Bacau, nu am inca un numar de telefon dar am o adresa e-mail: florinromania2004çyahoo.it sau adresa de mess: floriniubiredivina.
cred sincer ca a striga de unul singur este aproape intotdeauna in van. ragusesti degeaba. Dar daca strigatul unui plin de disperare se vor uni si altii care sunt in acelasi sentiment cred ca se va produce „avalansa” atat de mult dorita. Este posibil sa ne traga si pe noi, dar cum am mai spus: fara sacrificii nu faci nimic in viata.
Hai sa ne unim. Niciodata nu suntem singuri. Singuri suntem doar atunci cand vrem.
Astept cu drag un raspuns.
si chiar daca este la urma voi pune cu mentinuea de : in primul rand…. CRISTOS A INVIAT.
Sa o demonstram in practica!!!!!