1 iunie – Ziua copilului
Multi cred ca 1 Iunie ca Zi Internationala a Copilului, ar fi o sarbatoare inventata prin decret. Dictionarele online spun ca ziua ar fi fost fixata la Conferinta Mondiala pentru Bunastarea Copilului, desfasurata la Geneva in 1925. Totusi, din motive greu de inteles, aceasta zi se sarbatoreste cu mare fast mai ales in fostele tari comuniste.
Nu pot sa fiu ipocrita si sa dedic un poem copilariei fericite. Nu pot vorbi precum Ion Creanga in „Amintirile…” sale despre copilaria lipsita de griji a copilului. Pentru ca azi sa fii copil in Romania nu e deloc un avantaj si nici o fericire. Este un chin, un blestem sa te nasti si sa cresti intr-o tara in care nu esti dorit, iubit, incurajat, stimulat, ocrotit, ajutat atunci cand ai cea mai mare nevoie.
Copiii din Romania sunt copii bolnavi, produsul unei societati bolnave. Ne intrebam, ne miram, ne crucim de ceea ce vedem la copiii nostri, de ceea ce auzim de la ei si… trecem mai departe.
Si, nu mai e pentru nimeni de mirare ca unele mame isi omoara copiii, ii arunca la gunoi sau ii comercializeaza. Nu mai impresioneaza pe nimeni ca zeci de mii de copii nu au ce manca si nu pot merge la scoala. Trecem nepasatori pe strada, prin parcuri, in mijloacele de transport in comun pe langa copii-cersetori, copii beti, drogati, abrutizati de vreme si de vremuri, macinati de tare si de vicii ca si societatea in care au avut marea nesansa de a se naste.
Politicienii, cei care ne conduc, cei care fac jocurile in tara asta a noastra stiu ca viitorul ne este in pericol, dar doar atat…
Isi amintesc de copii de doua, trei ori pe an, la sarbatori, cand, cu alaiul de jurnalisti dupa ei, colinda casele de copii, trec pe la vreo familie nevoiasa, ori prin locurile unde se adapostesc copiii fara parinti si fara casa.
In felul acesta vor sa arate cat sunt ei de darnici, de marinimosi, vor sa arate ca le pasa, dar de acum pan’ la Craciun nimeni nu-i mai aude pe politicieni vorbind despre copii si despre problemele lor sau interesandu-se de ei…
Acum, in aceste zile de dinainte de 1 iunie, toti puternicii zilei se intrec in declaratii si promisiuni pe care le uita indata ce au parasit locul in care au catadicsit sa aduca un fruct sau o bomboana…
Treziti-va, domnilor politicieni! Copiii nostri nu mai au nevoie de promisiuni neonorate. Au nevoie de fapte concrete, de actiuni hotarate. Copiii nostri au nevoie de ajutor ACUM, nu in viitor! Copiii nostri traiesc, dar pentru dvs nu prea exista!
La multi ani, copii!