Pentru dreptul la rugaciune in limba romana!
La inceputul lunii ianuarie 2006, românul timocean Mirco Păunovici din satul Prostinaţ a fost vizitat şi interogat de poliţie. Acesta donase un teren pe care s-a sfinţit un loc pentru o altă biserică ortodoxă românească din Valea Timocului.
În 8 ianuarie românii din Prostinaţ s-au adunat la o slujbă ortodoxă în aer liber, pe un ger năprasnic în jurul crucii sfinţite (foto 1). Cu toate că această slujbă fusese anunţată la poliţia din Svilainaţ cu adresa nr. 212-4-2/06, în 09.01.2006, poliţia a descins în casa omului timorându-l şi anchetându-l asupra a ceea ce nici nu poate fi mai firesc: participarea la liturghia de duminică.
Unde mai pui că aceasta şi fusese anunţată la poliţie tocmai ca să nu fie suspiciuni? Unde s-a pomenit să te rogi şi să mai şi fii anchetat? Unde?! În Serbia! De ce? Fiindcă unii români se încăpăţânează să se roage mai nou în limba lor.
Episcopul sârb Iustin al Timocului este cel care dă tonul şi care face presiuni pentru ca singura biserică românească din zonă, înălţată la Malainiţa, să fie demolată ori trecută sub jurisdicţia lui. Cu atât mai mult nu îşi doreşte să se ridice şi celelalte două biserici pe locuri deja sfinţite. Preotul român Boian Alexandrovici este purtat prin tribunale pe această temă. În dosarul penal nr. K 440/05 privind ridicarea bisericii din Malainiţa a fost ultima dată citat în 12 dec. 2005, procesul fiind amânat pe 17 februarie 2006 ora 10 la Tribunalul Negotin. Dacă nu poate dărâma biserica, episcopul sârb Iustin vrea să o lase fără preot forţând mâna justiţiei să îl condamne penal. Păi, ce aţi vrea, şi biserică şi preot?! Ar fi prea mult!
De parcă acestea, plus refuzul de a se introduce studiul limbii române în trei şcoli în care părinţii au făcut cererile cerute de lege, nu ar fi destule, iată că sub maşina purtătorului de cuvânt al Mişcării Democrate a Românilor Serbia (MDRS) s-a pus o bombă. Acesta, Mihailo Vasilievici, este şi redactor-şef al foii „Vorba Noastră”, care apare sporadic (o dată pe an) într-un tiraj modest în Timoc. Ştirea a apărut pe posturile TRS şi B92.
Mihailo este marcat gândindu-se ce se putea întâmpla dacă nu observa nişte fire ce ieşeau la uşa şoferului când a vrut să urce după ce fusese la o şedinţă a MDRS în Zaiecear. Vă amintim că oficialităţile locale sârbe au cerut la un moment dat intervenţia armatei împotriva satelor valahe. Isteria acestora în faţa unei populaţii paşnice şi blajine, dar care ar dori să îşi afirme identitatea dă din păcate roade. Românii/valahii timoceni sunt poate cei mai loiali cetăţeni sârbi.
Nu trebuie să mai repetăm că şi dreptul de a practica religia în limba maternă şi cel de a studia limba maternă în şcoli şi cel de a tipări cărţi şi reviste în limba proprie sunt garantate de legislaţia sârbă. Şi ce dacă? În realitate zero pe toată linia în ce priveşte românii timoceni. Li s-a scris pe uşă „Marş din Serbia“, li s-au spart geamurile şi li s-a interzis un parastas.
Tot mai sper ca liderii politici sârbi responsabili şi intelectualii sârbi veritabili să dea tonul cerând aplicarea legii în Serbia. Mi-ar plăcea să ceară ei în chiar preajma procesului din 17 februarie încetarea hărţuirii celui care a „păcătuit” ridicând o biserică. Ar face onoare neamului lor.
Sper însă ca oficialităţile române să îşi facă public protestul faţă de încălcările drepturilor acestor români şi să monitorizeze cu atenţie tratamentul la care sunt supuşi conaţionalii noştri.
Ungaria reclamă la toate cancelariile şi dacă doi sârbi chercheliţi cântă prea tare la fereastra vreunui maghiar din Voivodina. Bucureştiul trebuie să-şi facă auzită vocea în preajma procesului preotului Boian din 17 februarie.
De salutat că preşedintele Băsescu cere să se ia în serios articolul 7 din Constituţie. De salutat că MAE şi-a manifestat îngrijorarea faţă de evenimentul în care timoceanul Vasilievici a fost implicat. Aceste voci sper să se pronunţe şi în aceste zile premergătoare procesului preotului Boian.
În faţa prigoanei declanşate împotriva acestui apostol al neamului românesc, vinovat pentru că vrea să slujească în limba maternă, presa, societatea civilă, corpul preoţesc român, preoţii din Banatul Sârbesc şi fiecare român au datoria morală de a fi alături de Boian Alexandrovici în ziua procesului. A venit vremea ca românii persecutaţi să nu se mai simtă singuri. Stă în puterea noastră să-i facem pe românii/valahii timoceni să simtă ce înseamnă sintagmele “fraţi” şi “Ţară Mamă”.
Părintele Boian poate primi sprijinul moral la adresa de email bojanng@beotel.yu, iar pentru ca hărţuirea penală a părintelui să nu se concretizeze este nevoie ca la adresa Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului-Serbia biserkos@eunet.yu tel (+381 11) 30 32 408; (+381 11) 26 37 116 ;(+381 11) 26 37 294; (+381 11) 26 37 914; (+381 11) 26 36 429 (fax) să se trimită un număr cât mai mare de apeluri.
Vocea fiecăruia dintre noi este vocea neamului nostru.
Autor: Viorel Dolha, Altermedia