Români în străinătate… copaci fără rădăcini

Corespondenta din Milano
Acum ca am intrat in Europa, am devenit un popor vizibil, ca si cum pina acum nu am fi existat in batrina Europa.

Foarte multi colegi ma intreaba cum ma simt acum ca cetatean al Europei. Ori pun ei gresit intrebarea ori nu inteleg eu bine sensul cuvintelor. Ii privesc lung, sarcastic, cu un zimbet fortat pe buze si le raspund tot printr-o intrebare:
-Dar pina acum, noi romanii, unde am trait? Sau poate Romania se afla pe alt continent si eu nu am stiut pina acum?

Unii ramin contrariati la raspunsul meu, altii incep sa zimbeasca insa mie nu imi vine sa zimbesc. Oare de la 1 ianuarie 2007 am inceput sa fim recunoscuti ca locuitori ai Europei? Ma apuca tristetea si mai tare si imi vin in minte multe lucruri urite, petrecute cu 8 ani in urma, cind am ajuns la Milano.

Pe atunci, noi romanii, eram priviti ca niste creaturi venite de pe alta planeta. Eram umiliti la fiecare pas, mi se puneau tot felul de intrebari de genul: la voi in tara sint blocuri?… aveti masini?… . ati studiat?

Ramineau mortificati ca majoritatea romanilor care erau la muncile de jos vorbeau franceza, engleza si pe deasupra dupa numai 2 luni erau in stare sa vorbeasca si limba italiana.

Mi se intimpla sa merg pe strada si sa fiu privita de italience cu o ura de nedescris. De foarte multe ori imi aruncau in fata cuvinte grele cum ar fi: voi ce cautati la noi in tara? Ati venit sa distrugeti Italia, plecati acasa la voi!

Italienii nu trebuie sa uite si sa ramina pentru ei ca o legenda vie pentru toti urmasii lor ca datorita noua, romanilor, casele lor sint acum curate, batrinii lor sint ingrijiti, bolnavii de la urgenta se insanatosesc datorita faptului ca majoritatea asistentelor pe timp de noapte sint romance…

Si atunci, dupa toti acesti ani petrecuti in Italia ma intreb: sint mai bogata? sint mai saraca? am pierdut sau am cistigat?

Din pacate cred ca am pierdut in toti acesti ani valori care nu se estimeaza in bani… . am pierdut fericirea de a sta alaturi de batrinii mei parinti pentru ca au imbatrinit singuri si nefericiti… am pierdut bucuria de a sta cu vechii prieteni… am pierdut linistea si pacea toamnelor din Romania, cu mirosul lor, cu culorile lor, pentru ca nici o toamna nu e mai frumoasa ca toamna romaneasca…

Poate in viitor romanii vor avea bani, dar pacat ca lucrurile de suflet nu se pot cumpara cu bani…

2 comentarii la „Români în străinătate… copaci fără rădăcini

  • luni, 04-02-08 la 10:47
    Permalink

    batranii sunt singuri poate si pentru simplu fapt ca noi,un grup de voluntari,nu avem sustinerea financiara de a-i ajuta la cumparaturi,plata facturilor,taxelor,impozitelor,in general la statul la randuri ore intregi,la a sta de vorba cu ei la o simpla cafea,de a le organiza o masa festiva de Pasti si de Craciun,de a le oferi un spectacol pe luna,gratuit si in colaborare cu organele locale etc.Dupa plecarea dumneavoastra in strainatate nimeni nu a mai fost alaturi de ei.Regret dar aceasta este parerea noastra.

    Răspunde
  • marți, 07-10-08 la 11:40
    Permalink

    Unui om oarecare,daca i se anihileaza memoria trecutului (in urma unui accident spre exemplu), il poti transforma in orice doresti.Fara a-ti cunoaste trecutul esti o persoana timida si tematoare. Autoconservarea te poate duce la tradari, orice ti se spune a fi adevar il accepti, pentru ca adevarul tau nu-ti mai exista…(vezi americanii,popor format din refugiati-care pentru o noua cetatenie s-au dezis de vechile lor cetatenii si de tot ce au insemnat ele, ramanand fara trecut,implicit fara o veche morala care sa le coordoneze viitorul –acceptand astfel noile morale impuse ,bazate strict pe materialism,si care vindeau iluzia materialului-devenit absolut necesar,in detrimental spiritualului,pus sub semnul tradari-) Intr-o fara trecut poti insamanta teama si supunerea…Nestiind drumul trecutului,viitorul sperie…Barbatul si femeia romana sunt persoane fara trecut… Cand a aparut aceasta ruptura? Ce accident din istorie ne-a ingropat trecutul?

    Probabil in urma cu doua mii de ani, in istoria noastra ,ceva am gresit foarte grav… Ceva s-a rupt atunci…Si ,oare are vreo legatura cu o noua credinta aparuta? Acum doua mii de ani a aparut crestinismul…peste o civilizatie veche si puternica, a carei credinta a facut o mare “cariera” in timpurile vechi…Pe popoare noi, o noua credinta le formeaza…La popoare vechi, formate demult pe vechi credinte, noua credinta le distruge siguranta, le distruge trecutul.. devin “ personae fara copilarie,fara tinerete”…Si oare cum exista un om matur care nu-si mai intelge tineretea,nu-si mai intelege parintii.Tendinta unui om care se indoieste de trecutul sau este acea de al anula…Marea greseala sa fi fost oare aceea de acceptare a dacilor a noii credinte intr-un mod prea brutal?… dezicandu-se total de vechile lor credinte, dezicandu-se astfel de trecut?In urma cu mii de ani vechii locuitori ai spatiului carpato-dunarean ,au impus credinta lor altor spatii…Oare timpurile lor au apus atat de ”definitiv”?Marile imperii au pierit in momentul in care au renuntat la credintele care le-au construit…Tradarea apare intr-o lume lipsita de credinta,intr-o lume in care credinta nu mai are forma si fond…Romanii au fost si inca mai sunt un popor credincios…poate prea credincios?Noua credinta acceptata venea sa implineasca ,nu sa anuleze vechea credinta…dar care credinta- credinta vechilor evrei, credinta unui alt popor…De la facerea lumii, in vechile scrieri evreiesti si pana la Cristos, nu au existat alte credinte “bune”…Oare, acceptand crestinismul- probabil intr-o perioada in care credinta poporului nostru incepe sa slabeasca- ,am renuntat la trecut pentru a nu fi asociati cu barbarii-cei care nu credeau intr-un dumnezeu.Se pare ca era o perioada de mare inflorire a carierismului…Regi daci cucerind tronul unui imperiu la putere…Noi am suferit de o pre mare daruire in credinta…Strabunii nostri si-au adorat zeii…Noi suntem printre putinii vechi crestini…marii nostri credinciosi isi adora credinta actuala…………
    Deci– un popor prea vechi a acceptat o credinta prea noua, si s-a daruit prea “total” noii credinte, renuntand la trecutul lui, ramanand astfel, din punct de vedere ,istoric,si social hanhicapat de lipsa lui…Suntem la fel de patimasi in credinta ca strabunii nostri, dar social, nu mai stim unde ne este locul,nu mai avem mandria trecutului…In padurile seculare brazii cresc zeci de metri…Mutati pe un sol care nu le este organic cresc timid, plapand,ii usuca orice boare de vant si ii doboara orice secure…Nu mai au puterea de a-si infige radacinile in adancuri, pentru ca nu mai cunosc drumul…istoriei celei mai adanci ai fiintari strabunilor cei mai vechi….
    Istoria te poate ajuta sau te poate distruge…Traiesti azi ce te-au invatat strabunii tai ieri…Copii tai vor trai maine, ce ii inveti tu azi…Dureros insa … daca nu sti ce au trait mosii tai in trecut, ce vor trai copii tai in viitor… Traim o forma fara fond…si fiecare cutremur ne poate rupe radacinile infipte superficial, si apparent…Si atunci ,de teama cutremurelor – tradam pentru a ne agata de orice ne da senzatia sigurantei immediate…Suntem un popor fara trecut si fara viitor…si ca orice popor de auslanderi, ne traim doar prezentul,in temeri,in tradari si superficial,traim pur material, pentru ca spiritualul nostru,memoria fiintei noastre celei mai vechi, a fost candva tradata ,uitata si dezisa…Si culmea ironiei, traim pe acelasi pamant din totdeauna, si este la indemana noastra oricand, sa redeschidem marea carte a radacinilor noastre si sa reinvatam a trai cu demnitate.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.