Credinta si sfintenie: biserica de lemn „Taierea capului Sfintului Ioan Botezatorul” din Brad
La primele ore ale diminetii s-au tras clopotele. Nu pentru a alunga ploile si furtuna, asa cum se obisnuiste, ci pentru a vesti oamenii sa vina la biserica.
E 29 august, ziua de praznuire a Taierii Capului Sfintului Ioan Botezatorul, iar la Brad e sarbatoare. E hramul lacasului de cult facut din lemn de stejar, in anul 1771, cu cheltuiala lui Ioachim Isacescu si presvitera Elisabeta, chiar linga celebra cetate Zargidava, localizata aici de catre geograful antic Ptolemeu.
Modesta si simpla, de departe biserica pare punctul ce leaga cerul de pamint. Te apropii si ti se dezvaluie din ce in ce in ce mai inalta. O biserica din birne de lemn, vopsita in albastru. Este darul adus lui Dumnezeu de catre bradeni. Oamenii locului nu mai stiu de cind dateaza, nici ca a fost trecuta in rindul monumentelor istorice inca din anul 1936.
„E veche. Atit de veche incit nu ni se da voie sa o acoperim decit cu dranita, nu si cu tabla”, avea sa explice o femeie. Chiar daca nu tin contabilitatea timpului scurs de la ctitorirea bisericii, batrinii satului stiu ca glasul clopotului simbolizeaza si trimbita cu care ingerul va vesti sfirsitul lumii si invierea mortilor pentru dreapta judecata.
De aceea, in zi de sarbatoare, nici unul dintre cei virstnici nu ramine acasa. Chiar daca dureaza un ceas pina la „casa Domnului”, bradenii ajunsi la virsta senectutii nu se dau batuti. Ii vezi cum urca cu greu treptele de ciment turnate pina la poarta bisericii.
Parca ar face un pelerinaj. Iar treptele poarta mintea spre scara ce duce spre rai, despre care vorbesc sfintii parinti ai Bisericii. Sint 70 la numar, iar pentru cei virstnici nu e deloc usor. Chiar si cosul impletit din nuiele, incarcat cu colaci si acoperit frumos cu stergar rosu, devine o povara.