Vand reclama contra hrana

Insa, din pacate, rachiul in cauza traieste si el bine mersi pe orice santier, am vazut eu cu ochii mei, chiar langa sediul agentiei noastre (imi pare rau ca n-am facut o poza sa i-o trimit lui Naumovici), iar Gogu sefu’ s-a transformat brusc, ca Alien, in mai multi Goguti, mai mari sau mai mici, spre disperarea Doreilor si a sefilor care dau cu sutul in sticla sau, mai bine, dau cu dusca pe gat.

Cred ca si de aceea CNA-ul a bagat spoturile la alcool dupa o anumita ora, cand si copiii si tatii lor muncitori cam dorm. Dar, inca o data, ne place foarte mult si am inclus deja in vorbirea curenta :Gogule, probleme ma?” Bine, asta nu prea are legatura cu spotul sau cu agentia, sau poate ca da, in sensul ca aceste reclame mai si formeaza consumatorul si poate nu tot timpul pozitiv.

Daca tot sunt la Leo, nu ma pot opri sa ma gandesc cam cati clienti bat la usa lor, daca account-ul lor mai traieste, deoarece la multitudinea de spoturi cu semnatura lor cred ca nu mai au timp nici de uitat la televizor. Ma bucur pentru ei si la mai mare, deoarece spoturile lor ma fac sa rad cu adevarat, nu de nervi, cum sunt altele, dupa cum urmeaza mai jos.

Adica : cu o singura exceptie (iar cunoscatorii si oamenii de bun-simt stiu care este), ma streseaza enorm spoturile la detergenti. Cred ca asta este si vesnica problema a publicitatii romanesti, cum sa vinzi un dero intr-o maniera noua, inteligenta si care sa extinda putin target-ul de la gospodinele care-si pun copiii sa intinda rufele si la alte categorii de doamne care au menajera.

De ca sa cumpar eu acel detergent si nu altul? Dupa mine, in calitate de femeie, aleg produsul in cauza nu ca mi-l recomanda Tanti Maria, tanti omniprezenta si pe sticla, si prin blocul meu (da’ chiar asa, tanti Maria nu mai face si ea pauza?). Aleg produsul pentru ca imi place cum miroase, pentru ca nu-mi umple masina de spalat de spuma, pentru ca intr-adevar albeste si curata si pentru considerente de acest gen.