Vand reclama contra hrana

Seara de seara ma uit la televizor. Poate sunt printre putinele persoane care nu schimba programul cand apar reclame, ma rog, eu si copyrighter-ii agentiilor care au spoturi in calupurile publicitare. Deocamdata eu nu ma numar printre ei, desi, poate, la un moment dat, voi sta si eu lipita de ecran in acest scop, lucru pe care vi-l doresc si dvs., insa interesul meu este de alta natura.

Ma uit pentru ca asa invat din greseli. Invat cum sa fac un spot care sa atinga. Un spot despre care sa se vorbeasca. Un spot inteligibil. Funny (sau nu, daca ne luam dupa master Ogilvy). Un spot care sa nu ma chinuiasca cu amintirea lui tarziu in noapte, dupa ce l-am vazut de vreo 5-6 ori in cursul serii si care sa ma faca sa ma gandesc cam ce-a vrut sa spuna. Exemple ar fi multe, chiar prea multe decat mi-as dori in calitate de participant activ la ceea ce se cheama viata in advertising. Nu zic, unele spoturi imi provoaca invidie si as fi foarte curioasa sa vad cu cat a crescut vanzarea la produsul in cauza. Insa, repet, unele…

Hai sa mai si exemplific. Intr-o ordine la intamplare.

Mi-a placut din punct de vedere artistic noul spot de la Hyundai. OK. Cu aceasta ocazie mi-am testat cultura generala si m-am bucurat ca ma pot da mare fata de prietenii mei care butoneaza doar net-ul si mai putin cartile explicandu-le de ce Van Gogh dadea arta contra ciorba, ca 18 dolari pe timpul Mariei-Sale Elvis aveau cam aceeasi valoare derizorie ca si acum si, nu in ultimul rand, ca Manhattan chiar a fost cumparat pe cativa centi de la nativii americani , poate nu chiar pe centi ci pe cateva sticle de apa-de-foc.

In aceeasi ordine de idei, e foarte bine ca marca de auto in cauza e ieftina, cica, poate peste cateva decenii va valora cat un Van Gogh la ora actuala, insa, las-o dracului, eu ma plimb cu acea masina pe coclauri, ma intereseaza mai degraba cat ma tin suspensiile si daca-mi cade motorul prin gropile citadine, daca pot sa ma dau cu el pe la Vulcanii Noroiosi si asa mai departe, nu prea o asociez cu opere de arta si insulite cu Wall Street inclus.

Toata stima pentru art-directorii agentiei, sunt baieti destepti, insa nu cred ca reclama in cauza are foarte mare impact. Pe amatorii de off-road nu prea ii intereseaza cine a fost Van Gogh si astfel de asocieri, poate doar daca marca masinii se cheama Hyundai Vincent. In rest, merge. Nota 10 pentru vizual.

Nu mai iau de Leo Burnett, deoarece ii admir foarte mult. Nu reiau nici toate aprecierile care au umplut paginile publicatiilor de profil si nu numai, deoarece ar fi caduc. Insa, fiind carcotasa din fire, doresc sa-mi spun parerea, si anume : Dorel a devenit personaj principal in folclorul urban, este sinonim cu expresia « las’ ca muncesc prostii », sa ne traiasca si sa mai auzim de el.

Ad: Reclama online pe Bacaul.ro