Un nou bacauan isi incepe viata…

Ar trebui ca acest eveniment sa fie de nepretuit. Exista insa atitea argumente care sa faca din nasterea unui bacauan un eveniment trist! Cel ma dur element este viitorul sau destin. Va exista, pe cit posibil, in lumea unor conceptii si apucaturi sociale si individuale degradante si incarcate de inuman.

Noul nascut habar nu are cite investitii, chinuri si eforturi au facut deja parintii pina in clipa cind a inceput sa gingureasca. Statul deja a incasat luni de zile de impozite pe munca si grija parintilor, a medicilor… Habar nu are ca societatea s-a bazat pe existenta lui viitoare, pentru a asigura salariile bugetarilor, mai ales a politicienilor…

El este insa atit de mic si dragalas, are un suflet atit de curat. Dar pentru cita vreme? Sa se fi nascut in curtea unei familii sarace, sau bogate? Acest fapt aparent minor va fi definitoriu pentru insailarea unui destin. Ar putea fi viitorul primar al orasului. Pentru asta ar trebui sa fie racolat de cei ce culeg semnatura unei colaborari neconditionate, un fel de ritual faustian.

Se pare insa ca ar fi un viitor artist. Glasul lui nu conteneste, deci are vointa, joaca asemeni unui actor si toti aplauda, sunt interesati si grijulii. Din nefericire a fi artist in Bacau este o mare prostie. Orasul este deja intrat in sfera de influenta a unor grupe de interese culturale. Sarmanul habar nu are ca pentru a fi pictor, va trebui sa intre in UAP, adica va trebui sa faca o Facultate de Arta, citeva expozitii personale, dar mai ales sa treaca de atitea jurii si mofturi bucurestene si locale.

Nu mai este ca pe vremea comunei primitive, nu oricine picteaza palme pe peretii pesterilor sunt artisti. In primul rind in pesterile moderne, numite Galerii si Muzee de Arta nu pot intra decit mizgalituri semnate de membrii anumitor organizatii, garantate de Stat, chiar finantate, fiind considerate de utilitate publica. Sa fim seriosi, ce sistem politic mai lasa astazi ca arta sa fie la indemina oricarui individ lasat cu talent de la Dumnezeu…?!

Apoi, sectorul artistic este deja plin, ceea ce face ca politicul sa minta noile generatii ca valorile culturale sunt universale si ca pot oricind sa ajunga si ei in virful tabelelor valorilor. Tinerii sunt destul de fraeriti, ca sa mai inteleaga ca nu au nici o sansa. Fara a face compromisuri, nu poti fi corifeu! Astfel ca bebelusul abia nascut, habar nu are pe ce lume a inceput sa traiasca.

O lume plina de hachite, borduri politice, programe si proiecte, cipuri biometrice si implantate, destine false, compromisuri si nepotisme. Oare el a carui dintre noi este nepot? Va deveni exploatat, sau exploatator, de stinga, de centru, sau de dreapta?

Un lucru este cert, va trebui sa fie ori compromis, ori liber. In functie de ce va alege va trai bine, dar vindut sufleteste, ori va trai ca vai de mama lui, dar va muri cu sufletul impacat, ca macar a incercat sa fie om.

Ce il astepta pe bietul bacauan?

O copilarie trista, pe bancile unor scoli in care banul si mizeriile sufletesti sunt la ordinea zilei. Din cauza ca tinerii nu sunt antrenati in cultura, aceasta fiind sacrificata pe altarul Uniunilor de Arta locale, spre grandomania acestora si nu a cetatenilor, acestia, din lipsa de preocupari de valoare, se dedau ades la fumat, droguri, alcool, prostitutie, renuntind  la cursuri si devenind sclavii societatii.

Intrat in viata, tinarul bacauan, eliminat din orice perspectiva, este vinat doar ca forta de munca primara si platitor de impozite. Fara locuinta, un salariu cit de cit normal, exclus din viata culturala pe o mie si una de motive inventate de Uniunile de Arta si politicieni, nu are de ales. Ramin alcoolul, prostitutia, drogurile, prostia, manelele. Si pentru toate acestea va trebui sa multumeasca tocmai celor pe care ii laudam zi de zi, ii iubim si le facem statui. Oare merita corifeii zilei toate aceste laude si sacrificii? Nu au ajuns ei mari, tocmai sacrificind concurenta loiala, drepturile omunui, demonstrind un egoism infernal si un dispret fata de social, inimaginabil?

La treizeci de ani bacauanul este deja un ratat. Chiar cu studii superioare mare lucru nu poti realiza. Milionarii de carton sunt in toate pozitiile…

Inca din tinerete ii este exploatata economic sanatatea. Bolile sunt surse de afaceri. Daca ai cancer esti aur pentru unii medici si farmacii. Chiar daca medicamentele sunt un fiasco, au ceva extraordinar! Sunt extrem de scumpe! Ori la zecile de milioane, procentele de primit sunt fantastice. Cu cit bacauanii vor suferi mai mult de cancer, sau vor muri mai multi, averile unora vor creste semnificativ.

Si in aceste conditii la ce bun sa fii bacauan?

Aceasta intrebare pare suspecta, dar reala. Din fericire a fost o confuzie. Bebelusul nostru nu este bacauan decit pentru citeva zile. Asemeni lui Vasile Alecsandri, este  nascut in trecere prin Bacau. In curind i se va sterge urmele, ca si marelui poet si dramaturg.  Este de ajuns sa privesti Casa memoriala Vasile Alecsandri din Bacau si vei intelege gradul de mizerie umana in care se afla urbea.

Fericitul, a scapat de tragedia unui destin crud. Poate ca orasul in care va trai destinul sau este mai primitor. Poate ca acolo artistii la moda nu vor mai pune mii de piedici in fata celor ce vor sa traiasca natural, dincolo de intelegerile lor ciudat de nesimtite…